Un FILIT trece, amintirile rămân. A cincea zi și o concluzie

IMG_7284A fost și a cincea zi de FILIT, cu mai puține evenimente, dar la fel de intensă ca toate celelalte zile și acum, de acasă, plecați fiind din Iașiul cel primitor, ne aducem aminte ca prin vis de festivalul care a ajuns, iată, la a doua ediție, încheiată cu la fel de mult, sau poate chiar cu mai mult succes. Mai puțini oameni au trecut pe la standul nostru, dar mulți au venit să citească. Cel mai fidel cititor al nostru a fost oricum un domn de la pază, înalt și cu mustață, care venea și citea la cald ultima poveste, ba chiar comenta cu voluntarii felul în care decurge firul epic sau se amuza de câte un vers mai deocheat scris de vreo puștoaică. Acesta este cititorul ideal, discret, dar prezent, pasionat, dar critic.

Ziua a cincea am stat mai mult prin Casa FILIT și am fost la scriitorii în centru, dar am dat o tură și până la CasaIMG_7162 Dosoftei unde în toate cele cinci zile s-a citit poezie, dar și pe la -ul ținut în Sala Pașilor Pierduți a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, unde am văzut cu câtă aviditate se cumpără cărți. Probabil cel mai de succes titlu a fot ultimul roman al lui Dan Lungu, Fetița care se juca de-a Dumnezeu, fiindcă toată lumea avea cartea la subraț, și când am mers noi să o cumpărăm deja nu mai era, și se pregătea un nou transport. Dar nici Arriaga, care a și avut o sesiune de autografe, nici Sahar Delijani, nici James Meek, Care Santos sau Nora Iuga, cu al său nou roman, Harald și luna verde, dar și cu celelalte, nu au fost mai prejos. Mi-a plăcut mult această sală și îmi era drag să merg printre cărți. S-au vândut multe cărți, atât la , cât și în Casa FILIT, unde a fost un stand amenajat special unde găseai cărțile autorilor invitați. Cu adevărat festivalul de literatură FILIT deschide sau hrănește gustul pentru lectură, dar și pentru cumpărat cărți. Noi am plecat cu gențile pline, am luat autografe, am povestit despre ultimele apariții și de abia așteptăm să le citim pe toate. Dacă ar fi zile pentru toată literatura bună!

Una dintre părțile bune ale festivalului a fost aceea că a adus literatura foarte aproape de oameni, atât de aproape că o puteai atinge ca pe un trup, și ceea ce era abstract a devenit real, parcă vedeam cuvintele rostite sau scrise cum se așază unele peste altele în corpuri mari, la fel de mari ca cel al omulețului FILIT, care ne întâmpina la intrarea în Casa FILIT, și umblă printre oameni. Înconjurat de scriitori, cu o cafea într-o mână și cu o carte în alta, înțelegi mai bine că povestea, ficțiunea, este probabil cel mai performant motor al lumii, cel care duce totul mai departe și îi dă un sens. Spui sau asculți o poveste și te integrezi în realitate sau în ficțiune, iar dacă alături de tine stau și cei care trăiesc pentru a spune povești, senzația de plăcere devine și mai intensă.

IMG_7291Marin Mălaicu-Hondrari, Cătălin Dorian Florescu și Radu Părpăuță, moderați de Cristina Chevereșan au fost primii invitați în ultima zi de Scriitori în centru, urmați de:  Lavinia Braniște, Cătălin Mihuleac, moderatoare: Luminița Corneanu și de James Meek și Magda Cârneci, moderator: Bogdan Crețu.

Mi-a atras atenția dialogul dintre Meek, Magda Cârneci și Bogdan Crețu, care a pus întrebarea: există o viziune feminină și una masculină de a vedea lumea și implicit de a scrie despre ea? Meek a zis că da, însă poți încerca să înțelegi cum gândește celălalt. De exemplu, în romanul său, Un gest de iubire, există personajul Ana, o femeie foarte bine conturată, în jurul căreia roiește suflarea masculină a cărții. Magda Cârneci s-a declarat feministă moderată, iar romanul ei, primul, de altfel, FEM, după cum înțelegem încă din titlu, este unul dedicat femeii, ideii de feminitate și, foarte important, este scris programatic feminist. Mi-a trezit interesul, mai ales că de multă vreme mă gândeam la această idee: oricât de asemănători am fi, bărbați și femei deopotrivă, ceva ne desparte, fiecare gen are calitățile și defectele proprii și un fel de a vedea și de a simți lumea, unul sensibil, intuitiv, feminin, altul mai pragmatic, si sensibil într-o măsură mai diferită, masculină. Și discuția a continuat pe această filieră, dar și pe altele, legate de scris, de viața de toate zilele, de călătorii. La fel de interesante au fost și celelalte două conversații, celelalte lecturi.

În concluzie

Cum a fost acest FILIT? Anul trecut am fost vreo câteva zile sub mirajul a ceea ce am văzut, auzit, trăit, anul acesta cred că voi fi și mai mult. Această a doua ediție arată faptul că se poate face și la noi, în România, într-un mare oraș precum , un care să nu fie cu nimic mai prejos decât unul din alte țări, și care să fie altfel decât o chermeză literară făcută doar pentru plăcerea unora: cu organizare bună, cu invitați pe care merită să-i vezi, cu scriitori diverși, cu traducători cărora nu contenim să le mulțumim pentru cărțile traduse din limbi pe care nu le vorbim. M-a amuzat să văd articole despre cum Adrian Schiop a venit să pervertească mințile tinere și crude ale liceenilor, dar și diverse statusuri pe Facebook care nu denotă decât nimicnicie și frustrare. Una peste alta, nu-i de colea să-i vezi pe David Lodge, Guillermo Arriaga, Mircea Cărtăresc, Herta Muller sau Norman Manea în fața ta, nici pe Matei Vișniec, Cătălin Dorian Florescu sau alții, veniți special din alte țări pentru acest . Nu-i de colea să poți să stai la o cafea cu mari scriitori și să-i întrebi câte ceva despre cărțile lor, despre viața lor. FILIT nu înseamnă doar literatură, traducere, poezie, muzică, film documentar, expoziții, conferințe, înseamnă mai ales apropiere și comuniune.

IMG_7156

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 227