FILIT Ziua Zero: Drumul literaturii

Pe 27 octombrie 2013, pe la 1 noaptea, ne întorceam de la FILIT 1, rupți de oboseală, și oarecum confuzi. Pe de o parte, nu am termen de comparație în acest moment pentru senzația celor cinci zile de evenimente, sute de cititori, scriitori de nu știi unde să mai întorci capul, interviuri, Scrie-ți povestea, articole, vibrația constantă, valul de adrenalină, galopul de a cuprinde tot ce se întâmplă în jur, tot ce se spune, tot ce se vede. Pe de altă parte, momentul întoarcerii, cel în care tot corpul se liniștește brusc, dispar tensiunea și provocările, e un moment de liniște suspectă, în care te cuprinde o tristețe vecină cu depresia (de asta nu îmi plac mie revelioanele – așteptările și trepidațiile de la începutul serii, urmate de senzația de golire de la final). Apoi, la câteva săptămâni, când am tras linie, pentru a înţelege ce s-a ales din vâltoare, am realizat că e de bine și că mai vrem. Era primul nostru eveniment de anvergura asta, ne mâncase toată vlaga, dar rămăsesem cu mult mai mult decât visasem.

Festivalul Internaţional de Literatură de la Iaşi e un vârtej de oameni și de momente, care ne-a prins, ne-a amețit, ne-a învățat o mulțime de 15771_351324565027187_7443617197339605215_nlucruri noi și ne-a arătat care ne sunt limitele umane (cât rezistăm nedormiţi, câtă cafea putem bea într-o zi fără să ne mutăm pe tavan, cu tot cu laptop), cum să ne stăpânim emoțiile și să ne reglăm energia, astfel încât să nu ne ”ardem” încă de la începutul primei zile. Şi am mai învăţat o chestie esenţială, motivul pentru care continuăm să facem ce facem, motivul pentru care acum suntem în tren: literatura nu este nici absentă, nici neobservată. Ea se dezvoltă, creşte şi se adaptează, există „clienţi” şi, în ciuda scepticismului general(izat), literatura nu e o fecioară în turn, ci un bun necesar, care are nevoie de promovare şi de întreţinere (susţinere), asemeni oricărui alt produs de care oamenii au nevoie.

În timp ce divaghez cu gândul la interviurile pe care le pregătesc (pregătesc nişte texte, să te lingi pe buze), am trecut de Bârlad, Moldova ne întâmpină luminoasă şi tomnatică şi aş fuma o ţigară şi cu ochii.

Alde Banciu

Plecat-am doi din București și cu ceilalți din tren peste zece (sunt mulți, mulți, nu toți literați, dar oameni care citesc o revistă, o carte, dezleagă o integramă sau ascultă muzică, discută) și nu ne e deloc în piept inima rece. Din contră, suntem extrem de nerăbdători să reluăm „Povestea în Iași”, să alergăm după scriitori pentru a schimba câteva cuvinte cu ei, să vizităm Iașul, să mergem la teatru, la operă, să bem o bere sau o carafă cu vin la Bolta Rece, unde, anul trecut, ni s-a confirmat că este un loc boem și plin de farmec din alte timpuri. În timp ce trenul ne leagănă, ne întrebăm oare cât de repede vor trece aceste cinci zile și cu câte amintiri ne vom întoarce.

Acum trimitem mailuri, facem selfie-uri sau (re)citim din cărțile celor pe care îi vom vedea zilele acestea, atât pentru a ne familiariza cu ei, cât și pentru că, așa cum a zis și Andreea, literatura e în jurul nostru și intrăm din lume în cărți și înapoi în lume, fără a ne mai da bine seama care ficțiune e mai plăcută, cea literară sau cea care va deveni literatură? Nu știm, dar știm că zilele ce urmează vom trăi în și pentru literatură și vom pune și noi umărul la scrierea unei noi povești.

În tren, alături de noi, scriitorii cântă, povestesc, beau bere și cu toții simțim cum prindem energie și curaj pentru zilele în care vom funcționa din nou pe cafea, țigări, cola, apă, cum o să fugim de la stand pentru a mânca, apoi înapoi pentru a vedea un autor citind, pentru a întâmpina şi încuraja cititorii să îşi scrie poveştile şi pentru a invita scriitorii consacrați să creeze alături de noi o poveste lungă cât cinci zile ale Seherezadei, care probabil ziua își scria poveștile pe care i le spunea noaptea sultanului. Ce poveste scriem noi încă nu știm, dar știm altceva: ne întoarcem la Iași, ne întoarcem la FILIT și e incredibil de plăcut sentimentul!

Alde Ceauşescu

Sursa foto: pagina de Facebook a FILIT Iaşi

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 168