5 cărți must-read ~ s10/2015

Nu știu cum s-a întâmplat și când a trecut timpul, dar iată că am intrat cu pași timizi în primăvară. Și martie nu e altceva decât o altă lună a cadourilor. Mărțișoare, ghiocei și alte drăgălășenii… Fără cinism vă spun că eu am sentimente mixte legate de stilul ăsta de a găsi pretexte să faci cadouri oricând (poate fiindcă niciodată nu știu cu ce să-mi surprind apropiații), vorba unui amic de-al meu, uneori un cadou e cea mai bună metodă de a-i arăta cuiva cât de puțin îl cunoști. Cu o excepție, aș zice: cărțile.

Până la urmă, chiar dacă îi va plăcea sau nu, chiar dacă se pliază sau nu pe preferințele literare ale destinatarului, o carte este un cadou valoros – aproape că m-aș încumeta să spun că nu există alt cadou mai valoros și o mai sinceră apreciere decât cea exprimată atunci când dăruiești așa ceva. Pe de o parte, ai încredere că persoana căruia îi faci darul îi va acorda o valență pozitivă, pe de altă parte, este o modalitate de a răspândi cultura și munca unor oameni cu adevărat talentați. Oricum o privești, nu are decât efecte pozitive.

Deci, pentru luna martie, recomandările echipei SemneBune au o abordare eclectică, dar ce e cu adevărat important e faptul că au în vedere ultimele apariții editoriale. Veți vedea că sunt foarte interesante și sigur măcar una va fi pe placul vostru. Iată-le:

via Ruxandra ~ Neil Gaiman, „Zei americani”

Neil Gaiman a construit o lume care amintește de Iliada și Odiseea lui Homer, vizând aici un război cu o altfel de miză. Îți trebuie o imaginație foarte bogată și nu doar imaginație, ci și forța scrierii unui roman kilometric de-a dreptul. Pe lângă acțiunea în sine, descoperim povești uitate din îndepărtatele popoare cucerite de europeni sau din primele colonii britanice, povești menite să zbârlească pielea cititorului.
[Cumpără de aici]

via AndreeaIoan Groșan, „Lumea ca literatură. Amintiri.”

Volumul este o colecție de povestiri din tinerețile autorului, povestiri din perioada comunistă, atât din sfera literar-artistică, cât și din zone mai puțin creative – cum este cea despre goana după măsline cu sâmburi și episoadele intitulate sugestiv eros în socialism. Groșan își pregătește cititorul, anunțându-l în introducere că ”Nu fac parte dintre acei scriitori care consideră că orice întâmplare mai interesantă, trăită sau auzită de ei, trebuie trecută în literatură” și că, atunci când a fost rugat să pună pe hârtie toate poveștile pe care le spunea, cum altfel, la chefuri cu prietenii, a considerat că ”farmecul oralitățiiși al imaginii celui care vorbește (interpretează) se poate pierde iremediabil, atunci când din tot spectacolul nu rămân decât vorbele transcrise”.
[Cumpără de aici]

via Andra ~ Anca Vieru, „Felii de lămâie”

Felii de lămâie mă duce cu gândul, acum, la filmulețele cu bebeluși care mănâncă, strâmbându-se, din lămâi. Așa și eu: unele întâmplări m-au întristat, altele m-au speriat, unele mi se par vise, dar aș mai răsfoi-o măcar o dată și aș reciti cu drag câteva povești. M-am regăsit în cititoarea „ilegală” de scrisori și-n femeile care văd toate detaliile. M-au amuzat spărgătorii de sticlă și ghinionistul cu foarfeca pe sub tricou. M-au întristat frunzele și melodiile la pian.
[Cumpără de aici]

via Valentin ~ James Bowen, „Un motan pe nume Bob”

Uneori mai coborâm din realitatea proprie în a altora și sunt cărți pe care le citești și te identifici cu personajele, fiindcă stilul îți permite să îți dai jos hainele de critic și să intri în poveste. M-au cucerit candoarea lui James și inteligența lui Bob. M-a cucerit cartea. Unii vor zice că această carte, scrisă în fond la sugestia unui agent literar, este de fapt un mod de a transforma o poveste, reală și tristă până la un punct, apoi plină de bucurie, într-o poveste de succes, de pe urma căreia s-au făcut bani. E adevărat, cartea a avut succes, se vinde bine, povestea a devenit cunoscută, s-a deschis și un bar după numele lor, însă asta nu știrbește cu nimic din plăcerea lecturii și din intensitatea trăirilor.
[Cumpără de aici]

Plus ~ Alessandro Baricco, „City” (recomandarea mea)

Construit ca un oraș, romanul te face să rătăcești printre gânduri, povești, dorințe mai mult sau mai puțin ascunse, presiuni sociale și aduce în prim-plan inerția sub care se află oamenii realmente, imediat sub iluzia unei vieți agitate ce stă, de fapt, la semafor. Pătrunzi rapid în culisele unei minți complicate și fascinant de profunde, a cărei hartă este greu de citit. Dar ai răbdare, pășește pe fiecare stradă și chiar atunci când îți vei fi pierdut speranța, vei găsi ceva frumos la fiecare colț.
[Cumpără de aici]

Dacă toate-s bune și planetele se aliniază cum vreau eu, vom avea parte de o primăvară însorită și veselă, lecturi bune, piese de teatru, interviuri și editoriale faine pe care să le citiți în fiecare dimineață când vă beți cafeaua.

rainy day coffee annya kai
„Rainy day Coffee” de Annya Kai

Ne găsiți aici! Doar știți că suntem dependenți de cititori deștepți. Din 2010…

Keep in touch!


sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Isabela

Isabela
Isabela este absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității București și vede cititul ca o formă de terapie, la fel ca și dansul, muzica sau fotografia. Funcționează pe principiul: avem nevoie doar de puțină frumusețe. Zi de zi. Puțin câte puțin. Peste tot.