Războiul liniștit sau visul geneticii

bookpic-5-razboiul-linistit-96444 Războiul liniștit este un roman S.F., de tip epopee spațială (space opera, subgen al S.F.-ului), dar mai ales este un vis al geneticii care-și găsește expresia în ficțiune. La acest fapt contribuie poate și formația autorului, Paul McAuley, botanist și autor deopotrivă. Războiul liniștit face parte dintr-o trilogie.

Acțiunea se petrece în secolul al XXIII-lea și surprinde atmosfera de după Răsturnarea climatică, ca urmare a efectelor încălzirii globale, după ce au avut loc războaiele pentru pentru petrol și apă. Prin urmare, această revoltă a dus la marele exod spre Marte și spre sateliții planetelor Jupiter și Saturn. Locuitorii Pământului se află în faza de reparare a ecosistemelor, în special a biomului, astfel că ingineria unei astfel de recuperări presupune o adevărată artă. Forța de Apărare Aeriană a Marii Brazilii bănuiește că va urma un război cu exteriorii. Sistemul exterior stă sub semnul unei filosofii utopice, cu doctrine radicale, având ca proiecte construirea de sonde-roboți, crearea unor noi tipuri de ființe și chiar găsirea unei modalități de a trăi veșnic, în timp ce Pământul este mai conservatorist. În acest sens, se urmărește o reconciliere și o cooperare între cele două tipuri de civilizații.

Războiul liniștit este expresia unui conglomerat de strategii cuprinzând propaganda, sabotajul, spionajul mai ales (cei care spionează cu adevărat nu sunt depistați, în timp ce alții care sunt sinceri sunt bănuiți ca fiind spioni și amenințați), trădările (neofitul care își omoară mentorul) dar și constrângerile politice. Reconcilierea dintre Pământ și Sistemul Exterior este pusă pe seama lui Macy Mannot, care evadează din Biserica Divinei Regresii și se angajează la Brigăzile de Recuperare și Reconstrucție(R&R), după ce salvează viața Felei Fontaine, pleacă spre Rainbow Bridge. Ajunsă în Sistemul Exterior este supusă unor serii de provocări. Macy slujește întotdeauna adevărul și are o atitudine rezervată, chiar dacă exteriorii o forțează de multe ori să dea detalii despre viața pe pământ, în condițiile în care ea le oferise suficiente argumente. Urmează o serie de aventuri în spațiul interstelar, Marea Brazilie, bătălii la periferia Parisului, lupte dintre mașinării, deplasarea făcându-se cu aparate zburătoare de tip flitter, sau cu rollignonuri, toate activitățiile fiind urmărite pas cu pas de drone instalate aproape pretutindeni, culminând cu întâlnirea dintre doi mari maeștrii ai geneticii: Sri și Avernus, în Titan, unde Avernus – unul dintre sfinții „verzi”, un fel de Einstein, sau Darwin care deși enigmatic își dezvăluie parțial slăbiciunile de față cu Sri, deține niște grădini fabuloase. În acest episod mi s-a părut că este concentrat cel mai bine esența tipului de război liniștit, sau mai degrabă cauza lui:

Suntem osândiți de eșecul filogenezei noastre să ținem pasul cu inventivitatea noastră. Sau poate că există un defect mai profund, ceva care este util pentru supraviețuirea genelor noastre, dar nefavorabil civilizației și fericirii individuale. Poate că pornim războaie pentru că nu putem fi altceva decât ceea ce suntem, fiindcă adesea comportamentul gloatei este mai aproape de adevărata noastră fire decât aspirațiile individuale. Pentru că ne temem și nu avem încredere în motivele și promisiunile vecinilor noștri. Pentru că nu putem să nu râvnim ceea ce nu avem. Fiindcă suntem incapabili să uităm vechile nemulțumiri sau să depășim tipare și forțe pornite cândva, demult. (p 569)

Împărțit în cinci capitole, romanul este un test de răbdare, întocmai ca o grădină cu cărări ce se bifurcă, cu un număr considerabil de personaje, cu numeroase referințe ce țin de fizică, biotehnologie și uneori și de literatură, dar mai puțin, cu un amestec de limbaj specializat care lasă impresia că uneori ai contact cu o exegeză. Trenarea acțiunii este un prilej de dezbatere a unor teme ce țin de condiția umană. Printre acestea se numără: cunoașterea științifică, controlul asupra tehnologiilor dezvoltate de exteriori, teoria relativității, viitorul, reflecții privind religiozitatea unor civilizații, sistemul politic și mentalul unei colectivități, al „gloatei”, I.A. (inteligența artificială) care este posibilă și este un instrument util prin care poți vizualiza caracteristici geografice bine delimitate, caracteristici profunde în general.

Un principiu de bază al relativității generale afirmă că orice călătorește cu o viteză mai mare decât viteza luminii încalcă evident cauzalitatea. Urmează o curbă temporală închisă. E un șarpe care-și înghite coada. Orice mașină mai rapidă decât lumina este totodată o mașină a timpului, ori aceasta înseamnă că pot fi trimise semnale dintr-un eveniment viitor în propriul lui trecut. Așa că ceea ce știm despre viitor este la fel de adevărat ca fizica. (p 399)

Aparent, scriitura lui Paul McAuley pare a fi scăpată de sub condei, aproape barocă, în sensul că reușește să redea detaliul până la cele mai mici unități, astfel că scriitura lui se aseamănă cu vastitatea microscopică a unei plante verzi; de altfel vegetativul ocupă un loc semnificativ în romanul lui Paul McAuley, de la nuanțele de clorofilă ale uniformelor verzi, sfinții „verzi” care sunt apărători ai Pământului, până la alge albastre-verzui, fructul annona, insule mici și verzi, grădinile secrete ale lui Avernus, pădurile de copaci sintetici Lackner, sau copacii gigantici ai poporului:

Copacii poporului erau o moștenire de la Avernus[…]. Erau plantați în fiecare oraș. Seva lor abundentă, bogată în zahăr, putea fi exploatată pentru a face sirop, vin sau bere și păstăile lor cu semințe puteau fi zdrobite pentru a face biocombustibil[…], din scoarța lor se făceau mai multe condimente și un antibiotic[…]. Oamenii și-ar fi putut petrece întreaga viață în ei, fără a mai dori altceva. Mulți bărbați și femei care aleseseră calea sfințeniei chiar făceau acest lucru, rari erau copacii care nu erau locuiți de un călugăr cerșetor sau de vreo clarvăzătoare.(p 347)

Totuși, firul narativ se clarifică pe alocuri, întrucât în anumite secvențe dialogale, unuia dintre personaje i se cere să povestească ce s-a întâmplat cu el până atunci, în așa fel încât povestea este redată în ramă și deci ușor de reconstruit.

În final aș vrea să fac două precizări în legătură cu ediția de față. Am observat încă de când am citit Solaris, de Stanislaw Lem, Ed. , numărul îngrijorător de greșeli de tipar (litere sau cuvinte de legătura care lipseau sau lipsa semnelor de punctuație), dar am trecut cu vederea, având în vedere calitatea romanului în sine. În romanul de față, am întâlnit din nou astfel de greșeli. Cealaltă precizare are un sens pozitiv și anume, notele de subsol ale lui Nicu Gecse le-am găsit foarte utile pentru înțelegerea textului, cât și pentru acei cititori care nu sunt familiarizați cu concepte din literatura .

McAULEY,_PAUL_J

Titlu: Războiul liniștit

Autor: Paul McAuley

Editura:

Traducere din limba engleză și note de Nicu Gecse

An apariție: 2014

Nr. Pagini: 576

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Elena Donea

Elena Donea
A terminat masteratul de Studii literare din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și flanările lungi prin București.