Dosar de Scriitor: Daniela Zeca-Buzura (I)

Orient versus Televiziune

Revenim după o perioada de absență, de aproape două luni, cu Dosarul de Scriitor. După cum v-am obișnuit deja, fiecare dosar vine cu o altă abordare decât precedentele. Acesta este al optulea și este dedicat Danielei Zeca-Buzura, jurnalist, prozator, poet și critic literar.

De ce este un dosar special? Din mai multe motive. Vom urmări două zone extrem de diferite, dar în același timp  – din punctul meu de vedere – adiacente: jurnalismul de televiziune și literatura inspirată de lumea arabă. Acest dosar vine la pachet cu o coincidență fericită. Daniela Zeca-Buzura a lansat recent o nouă emisiune la TVR 2. Este vorba despre Jurnal de front, un program în care moderatoarea îi provoacă la confesiuni despre meserie pe jurnaliștii care au participat în teatrele de operațiuni militare. Emisiunea a debutat pe 7 martie (a.c.) [1]. Cumva, acest format apropie televiziunea de Orientul Mijlociu, cunoscute fiind conflictele ce persistă în zona respectivă.

De ce televiziune și de ce acum? Vă voi da un singur argument, urmând să dezvolt în episoadele următoare ideile și teoriile expuse de Daniela Zeca-Buzura. Deoarece televiziunea este cel mai bun prieten pentru o mare parte din populația României. Conform unui studiu Médiamétrie (institut francez), românii petrec în medie în fața televizorului 5 ore și 30 de minute. Țara noastră este urmată în acest clasament de Grecia (4 ore și 33 de minute) și de Spania (4 ore și 6 minute). Studiul citat a vizat 107 state și vine cu o consecință îngrijorătoare: consumul de televiziune a crescut în statele afectate de criza economică [2].

Chiar dacă Daniela Zeca-Buzura atacă mai degrabă problema reality-show-ului, în cărţile sale despre jurnalismul de televiziune, consider că fenomenul televizual românesc – în special cel din zona de news-alert/știri – poate fi explicat măcar parțial citind Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother (Polirom, 2007). Chiar dacă această carte este gândită ca suport de curs pentru studenții și masteranzii de la Jurnalism, ea poate juca și alte roluri. De exemplu, volumul acesta decriptează anumite comportamente din presa audio-vizuală românească. Îndrăznesc să afirm că ar fi utilă și o carte dedicată fenomenului media românesc de pe internet, asta pentru a răspunde unui articol semnat de colega mea, Andreea Banciu

De ce Orientul Mijlociu? Pentru că avem nevoie și de altfel de povești decât cele care curg pe Dâmbovița. Pentru că vrem să îi cunoaștem pe musulmani dincolo de acele etichete, care ne sunt livrate zilnic chiar de televiziune. Și mai e ceva. Daniela Zeca Buzura ne prezintă Africa de Nord în toate ipostazele ei. De la idilic și poetic, până la aspru și contrariant.

 Aici Africa se ghicea ca o presimţire. În tăcerea colinelor, Africa era o boare uscată, vibrând în tulpinile de eucalipt şi în coamele cu iarbă înaltă, peste care lumina se aduna în boabe de chihlimbar. Era greu de crezut să găseşti mistreţi în întinderile de calcar şi plută, dar Mehria vânase de multe ori şi îşi sărbătorise vânatul în cabanele de la Col des Ruines şi în bodegile din Jendouba. (Istoria romanțată a unui safari, p.9, Polirom 2009, 2011)

Aşa era Africa – un corp prea prea bătrân şi deshidratat, ca o piele de elefant. (p.15)

Mai sunt și alte aspecte despre care vom vorbi în săptămânile următoare. De exemplu, puțini știu că Daniela Zeca-Buzura a debutat în volum cu poezie. În 1994, a publicat Orfeea la Editura Viitorul Românesc. De asemenea, în 2006, a primit distincția Personalitatea europeană a anului pentru România – secțiunea televiziune, acordată de Fundația Eurolink și de Comisia Europeană. Nu în ultimul rând, între 2004 și 2012, a ocupat funcția de director al TVR Cultural [3]. Aceste ultime aspecte le vom ataca mai ales în interviul care va închide acest Dosar de Scriitor.

Săptămâna viitoare vom începe să discutăm despre evoluția televiziunii, punând accent pe ceea ce se petrece în zilele noastre, în România.

Mulțumim Editurii Polirom pentru sprijinul acordat în realizarea acestui dosar!