Mi-e dor și acum de lungile după-amiezi de vară, când nu mișca nici frunza, când mă bucuram de ploile calde care ne răcoreau, când plimbările prin pădure și pe dealuri erau obicei zilnic de care mi-e dor și acum și care și-au pus amprenta asupra mea, astfel că nici acum o vacanță nu e vacanță dacă nu parcurg o pajiște, nu mă prinde o ploaie care să mă facă ciuciulete sau nu citesc două cărți într-o zi.
