„Cum te vei îmbrăca la sfârşitul lumii?” de Cosmin Leucuța [fragment]

167 de tristeţi (trebuia să fie mai multe, dar m‑am întristat prea tare pe parcurs)

Tristeţe că maică‑ta miroase a om bătrân. Tristeţe că maică‑ta a mirosit a om bătrân chiar și atunci când era tânără.

Tristeţe că nu iubești pe cine trebuie.

Tristeţe că nu poţi corecta ordinea anotimpurilor.

Tristeţe că nu stai niciodată la masa aia la care oamenii râd cu poftă. Tristeţe că niciodată nu faci alegerea pe care ai vrea să o faci. Ceea ce înseamnă că mereu te minţi singură.

Tristeţe că oamenilor din jurul tău le e sete și tu ești cea care trebuie să aducă paharul cu apă. Și nu îţi place cum sună cuvintele „sete” și „apă”. Sunt cuvinte ale lipsurilor, cuvinte care inspiră milă.

Tristeţe că biblioteca e plină de cărţi care au coperţi de aceeași culoare. Tristeţe că trebuie să ucizi gândacii din apartament. Tristeţe că se sfârșește ceva. Tristeţe că începe ceva. Tristeţe că ai terminat de făcut curat, dar peste o săptămâna va trebui să faci din nou curat. Tristeţe că nu există mai multe povești despre dinţi.

Tristeţe că domnul Foer a făcut asta înaintea mea. Abia acum am aflat.

Tristeţe că nu le poţi avea pe toate. Indiferent ce‑ţi spune maică‑ta, toţi taţii sunt absenţi.

Tristeţe că pisica rămâne singură acasă cât timp tu ești la serviciu. Tristeţe că există albine. Tristeţe că vine noaptea. Tristeţe că nu ai știut a te bucura de ceea ce ai avut. Tristeţe pentru ziua de azi devenită „alaltăieri”. Tristeţe pentru cupluri nepotrivite. Tristeţe că gunoaiele care am fost sunt gunoaiele care suntem. Tristeţe că, fiind pe tocuri, el e totuși cu o palmă mai scund decât ea.

Tristeţe că ţi s‑a terminat bateria mobilului. Tristeţe că afară plouă. Tristeţe că omul are doar cinci degete la o mână. Tristeţe că ești o copie a unei cópii a unei cópii.

Tristeţe că cel de lângă tine plânge și nu e din cauza ta. Tristeţe că nu contezi. Tristeţe că, într‑o bună zi, va trebui să îţi conjugi păcatele în faţa lui dumnezeu. Și lui n‑o să‑i pese. Pierdere totală de vreme. Tristeţe pentru oamenii care au ucis, iar acum sunt uciși la rândul lor pentru ca lumea să vadă că‑i rău să ucizi.

Tristeţe că ai nevoie de pornografie pentru a te masturba, iar când o faci, nu simţi nimic. Tristeţe că nu poţi răspunde unei anumite între­bări. Tristeţe că va trebui să minţi la nesfârșit. Tristeţe că nu ești destul de talentată. Tristeţe că ai prea multă ambiţie. Tristeţe că ești singură. Tristeţe că ești înconjurat de oameni care te iubesc. Tristeţe că nu ai nimic de făcut. Tristeţe că oboseala revine mereu.

Tristeţe că atunci când altele se strâmbă, arată drăguţ, dar când o faci tu, arăţi ca dracu’.

Tristeţe că ţi‑ai murdărit pantalonii preferaţi zdrobind pe ei o mus­culiţă din greșeală. Voiai doar s‑o sperii, dar a murit. Tristeţe că foto­grafiile s‑au decolorat. Tristeţe că laptele este bun. Tristeţe că te simţi rău. Tristeţe că lumea e prea mare.

Tristeţe că l‑ai futut, l‑ai scuipat și acum îl iubești.

Tristeţe că nu există un mamifer cu 5 picioare. Tristeţe că cineva a inventat o nouă culoare. Tristeţe că ţi‑a oferit doar 50 de lei să te piși pe el în baia publică, iar după ce s‑a întins pe jos ţi s‑a făcut milă.

Tristeţe că The nu mai sunt la modă. Tristeţe că nu (mai) poţi dormi pe burtă.


Cosmin Leucuța s-a născut în data de 3 octombrie 1986, la Arad. A început să scrie povești la vârsta de 14 ani. Când avea 23 de ani a scris romanul „Laptele negru al mamei”, care este câștigătorul Concursului de Debut organizat de editura Adenium în anul 2013. Un alt roman de-al său – „Statele Unite ale lui Dumnezeu” – a fost nominalizat la Concursul de Debut Literar UniCredit, ediția a VI-a (2013), organizat de editura . În decembrie 2014 a fost cooptat în juriul concursului literar „Incubatorul de Condeie” și, pentru că a făcut treabă bună, din ianuarie 2015 a devenit invitat permanent al site-ului cultural „Semne Bune”. În 2017, editura Casa de Pariuri Literare i-a publicat o culegere de povestiri scurte intitulată „Numele altora – Povestiri (în principiu) scurte”. În 2018, editura POLIROM i-a publicat „Hoodoo”, un road-novel supranatural pentru care juriul Galei Tinerilor Scriitori (ediția 2019) i-a decernat premiul „Tânărul Prozator al Anului”. Ultima lui carte se numește „Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?”, a apărut în noiembrie 2020 la editura Casa de Pariuri Literare și i-a adus pentru a doua oară titlul de „Tânărul Prozator al Anului”, la Gala Tinerilor Scriitori – ediția 2021. Iar acum locuiește lângă Timișoara, împreună cu doi șproți și două pisici.


Seria Proză / Colecţia Minutar
editor: un cristian
redactor de carte: Maria Petricu
producţie: Tudor Bogdan Alexandru
DTP: Francisc Baja
Cum te vei îmbrăca la sfârşitul lumii? / Cosmin Leucuţa. – Bucureşti: Casa de pariuri literare, 2020
ISBN 978-606-990-159-5
274 pag.


Redirecţionează până la 3,5% din impozitul pe venit pentru ca Asociația pentru Educație și Cultură AdLittera să poată beneficia de sprijinul tău! Revista SemneBune este un proiect al Asociației AdLittera și este online din 2010.


 

Lasă un semn

comentarii

Oferă și tu SemneBune: Asociația AdLittera

Redirecționază până la 3,5% din impozitul pe venit pentru ca Asociația pentru Educație și Cultură AdLittera să poată beneficia de sprijinul tău financiar! Redirecționarea este gratuită, adică nu duce la nicio cheltuială suplimentară pentru persoana care completează formularul respectiv. Formularul este opțional și poate fi completat de orice persoană fizică care obține venituri din salarii și asimilate acestora.
Revista SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Comentarii