„Amintirile unui spălător auto” de Dorian Dron [fragment]

Am o senzaţie cretină de neputinţă şi umilinţă, dar sunt nevoit să‑mi termin treaba. Apoi, ma gândesc, totul o să fie mai simplu, o să mă duc să mă spăl şi să mă schimb. O să‑i zic lu’ Vera să‑mi dea drumu’ mai devreme. N‑am chef să rămân şi să put în halul ăsta. N‑o să mai intre nici dracu’ în spălătorie, po’ să dau şi cu mama mă‑sii de soluţie de curăţat sau să mă plouă cu cisterna. Mirosul de căcat trece cu un duş fierbinte. Înţelegere! Câtă să mai am şi câtă să mai aştept?

Scot mâzga, sau încerc cât se poate şi trag capacul peste canal. Mă duc direct la cişmea. Iau trei căni de şampon pentru maşini, nediluat, şi torn pe mână. Mă arde, dar nu mai suport mirosul. Sunt un om de căcat, la propriu. Pielea mi se înroșeşte de la frecat şi pe moment am impresia că am reuşit să gestionez situaţia. Nimic mai neadevărat. Clar, mi‑ar trebui o cadă plină cu şampon şi linişte. Dar mă mulţumesc şi cu ploaia, cu temperaturile în scădere şi cu damful subţire de căcat parfumat. Aş fi vrut să meditez asupra condiţiei omului în jungla condusă de alt om, dar îl văd pe Cârlig ieşind.

Pe faţă i se citeşte seninătatea defecaţiei, ca a unui copil proaspăt schimbat de scutece. Şi nu mă pot abţine, chiar nu pot. Îl înjur de tot neamul şi de răniţi şi de morţi şi de morţii morţilor lui şi‑mi descarc frustrările acumulate de la începutul angajării până acum, după care trec la viermi, organe şi labă. Boul se uita la mine şi printre sughiţuri de râset îmi aruncă:

– Frate, ţin căcatul ăsta în mine de azi‑noapte. Nu mai puteam.

– Dar de ce ai tras apa, ţi‑a zis doar Vera să n‑o faci! În afară că ai umplut veceu’, m‑ai umplut şi pe mine de căcat. Nu te‑ai gândit?

– Lasă, bagă şi tu la loto, poate câştigi. Şi pleacă mai departe.

Am o zi de căcat la propriu. Poate ar trebui să bag la loto, cine ştie. Nu‑mi ia mult să mă văd ridicând marele premiu, dar imaginea căcatului lui Cârlig, plutind în veceul înfundat, mă aruncă în prezent.

Vera mă vede, îi zic să mă lase să plec mai devreme şi e de acord. Mă schimb, arunc salopeta după vestiar, cât să nu se vadă, mă spăl pe faţă şi pe mâini şi o tai. Mă sui pe biclă şi pedalez. Vreau să scap de miros, chiar de‑ar fi să iau toate băltoacele şi să mă stropesc şi mai mult. Mi‑e jenă de mine. Mi‑e silă până şi de gândul că murdăresc şaua cu corpul meu. Bicicleta alunecă şi striaţiile cauciucurilor se aud cu ecou pe asfaltul ud. E mişto când plouă, oamenii se retrag în case şi eliberează şoseaua. Mă relaxează sunetul ploii şi pedalatul. Hmm, aş putea scăpa de ideea mirosului, ce a trecut dincolo de mirosul propriu‑zis, gândindu‑mă la copacii înfloriţi. Ei nu put. Pe când eu, fiinţă superioară, cu raţiune şi mod de interacţiune cu alte fiinţe din acelaşi regn, îmi plâng carnea ce duhneşte a căcat. Uite că mai am şi idei pe bicicletă. Azi a fost o zi uşoară. Să tot plouă. Bine, nu cu alte canalizări de desfundat.

Ajung acasă. Mă întreabă mama de ce put a căcat, dar n‑am chef de explicaţii. Dau drumu’ la duş şi consum o juma’ de tub de gel. Frec pielea ca pe cimentruc, până capătă o nuanţă purpurie şi dincolo de aburii şi confortul propriei căzi putoarea cedează. Mă şterg şi‑mi iau ţoalele noi. Dau să mânânc şi cu un vechi tic, aş zice sănătos, duc mâna la nas. Degetele put a căcat de babă. Îmi vine să sparg masa şi farfuria şi castronul cu brânză. Ce viaţă! Mănânc de la distanţă. Țin furculiţa cât mai departe de cap şi‑mi ţin respiraţia la fiecare îmbucătură. Vreau somn, atât. Ar fi perfect să mă trezesc în lumea balsamurilor, unde totul miroase a lavandă şi muşeţel. Mă bag la somn. Nu mai vreau să vă văd. Adorm. Visez căcaţi alergând spre mine.


Absolvent al Facultăţii de Litere şi al Masterului de Scriere Creatoare din Braşov,  (n. 1987, Pucioasa, Dâmboviţa, dar adoptat de Braşov din 2007) a publicat în 2018 romanul Scara (AB4) la editura FrACTalia. A colaborat cu echipa editorială a revistei Hyperliteratura scriind o serie de recenzii literare. În perioada liceului, cu sprjinul corpului profesoral şi al direcţiunii, publică volumul de proză scurtă În spatele măştii, la editura Macarie. Tot în perioada adolescenţei, publică texte în antologia Regăsiri în timp alături de scriitorii oraşului Pucioasa, cu o prefaţă de Doru Mareş.  Ia parte la cenaclul Corpul T al Facultăţii de Litere din Braşov, sub îndrumarea profesorilor de literatură invitaţi: Romulus Bucur, Mihai Ignat, Rodica Ilie, Adrian Lăcătuş. Participă la două ediţii ale Maratonului de Poezie de la Facultatea de Litere sub îndrumarea profesorului Andrei Bodiu. Este autorul site-ului blogullor.ro unde publică o serie de interviuri cu muzicieni de top şi recenzează romane contemporane. De-a lungul anilor, câştigă o serie de concursuri literare, însă adevărata şcoală a Literelor o învaţă la cursurile de scriere creatoare cu regretatul Alexandru Muşina.


Seria Proză
editor: un cristian
redactor: Maria Petricu
producţie: Tudor Bogdan Alexandru
DTP şi copertă: Francisc Baja
imagine copertă: Ștefan Hartingher
volumul se poate comanda aici: Amintirile unui spălător auto / . – Bucureşti: , 2021
ISBN 978-606-990-166-3

114 pag.


Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.