„PRE” de Ion Dumitrescu [fragment]

POTENȚIALUL METAFIZIC AL GĂURII

Gândim cu gaura. Nu mai psihanalizăm din reflex anusul, gaura. Anusul poate trebuie vaginizat. Să stăm în preajma libidinalului fără să articulăm neapărat un discurs, căci nu trebuie forat, „înțeles”, gaura trebuie pusă la speculat. Nu e nevoie să-l resuscitezi pe Oedip, sau un „tată”, ci trecând prin dorință, rectul trebuie pus la producție estetică și epistemologică. Să pui curul la altă „bătaie”. Să-i inventezi/descoperi noi funcții găurii; dincolo de pierderea identității subiectului, inevitabilă în proximitatea găurii. Ce dialectică poate subzista dincolo de sublimarea anusului. Prin „încercluziune” (circlusion) schimbăm modul de gândire.

Nu o oglindă retrovizoare, ci una intro-vizoare, o reflexie a    oglinzii înseși, din interior, fără scăpare, dincolo de orice intrare-ieșire.

Absorbiți în gaura-în-sine, se șterg contururile, formele se disipează, totul se ne-cunoaște.

Gaura e promisiunea unui mega-„pre”.

O gaură în fiecare casă, în fiecare „colț de civilizație”. Modernitatea a ținut permanent o gaură pitită undeva, conectată la toate găurile (canalizările) pre-moderne.

Să-l luăm și noi pe Deleuze pe la spate, să desfundăm canalizarea pentru a facilita germinația. Înșurubată în recturile noastre gestante, născătoare de imund (impur, murdărie). Gaura e invizibilă și ține de o alter-lume cu fundul în sus (upside-down), ca (o) emanație inevitabilă a celei de deasupra. Și asta e doar una dintre funcții, căci într-un viitor găurit și sintetic tot ceea ce e necunoscut e posibil.

ANUSUL-GURĂ

Anusul decuplat ar fi un organism non-mașinistic; nu mai funcționează cu benzina dorinței, cu arsenalul psihanalitic, e un „zero” dincolo de pasiv-activ. Vorbim de gaura „pre”. Gaura ca un hiper-zero, pe (sau în) care se pot fundamenta xenomatematici. Gaura se multiplică asexuat, într-o logică digitală.

Trebuie să ne apropiem cu precauție entuziastă de gaură, de orizontul evenimentelor (event horizon) rectale. Când ajungi în orbita anusului legile fizicii încetează să mai fie determinante, cu atât mai puțin necesare, heteronormativitatea își pierde sensul și virtuțile sociale. Ca o întoarcere într-un plan nediferențiat, al echivalenței, subversiv prin ieșirea din(tr-o) natură. Excreția se sistează, o gaură-în-sine permite fluxul în toate direcțiile.

„Poponar” trebuie recâștigat așa acum anormalul a fost recâștigat, asa cum queer și schwules au fost deturnate și folosite în pofida conotației (contracției) inițiale. Dar în fond fiecare generație trebuie să recupereze rectul, gaura libidinală, cu tot aparatul (sfincter, anus). Rectul e gaura neagră a normalității. Frica stârnită de iminența întâlnirii cu interiorul corpului. Ce pătrunde cel mai adânc în corp? Penetrarea ca imobilizare și supunere. Dar prin supunere critică suprimi și ierarhiile, dihotomiile, provoci non-dialectic și așterni premizele unei alte naturi afective. „Rose-budding” funcționează ca Capitalul lui Marx, întoarce capitalismul cu burta în sus, expune fluxurile, aruncă o privire întrun interior tabu, ceva ce nu trebuia să vedem. Ce părea a fi „partea blestemată”, țeava dejecțiilor, devine gura de ingestie a materialului brut, iraționalul mereu incitant, gaura pe unde intră „pre”-ul.

Dar există intrare (absorbție) și fără penetrare. Superpasivitatea presupune alte forme de pătrundere, încercuire, includere.I have somewhere said that man can perform no operations but by means of his muscular organs. And even in the performance of these operations, the term „active” can only be applied to him in the same sense in which it is applied to a steam-engine or a ship under sail. Man is purely passive. He is an electro-nervous pile attached to a locomotive machine, the locomotive machine being set in action by the agency (sui generis) of the nervous pile, the pile itself being excited to activity by the agency (sui generis) of things external to itself — in the midst of which it is placed — and with some of which (viz. the other component parts of the animal machine) it is in connection and contact.

[Am spus la un moment at că omul nu poate performa acțiuni decât mijlocit de organele musculare. Și chiar performând acțiuni, termenul “activ” este aplicat la fel cum l-ai aplica unui motor cu aburi, sau unei corăbii pe mare. Omul este pur pasiv. Un maldăr de electro-nervuri atașat la o locomotiva-mașină, locomotiva-mașină fiind pusă în mișcare de agenția (sui generis) maldărului electro-nervos, maldărul însuși fiind activat de agenția (sui generis) lucrurilor externe lui – în interiorul mediului unde este plasat – și cu care este conectat și în contact.]

— (Edward Johnson, Philosophy of Things, 1842)

Și gânditul e pasiv, se lasă pătruns, se re-modelează permanent, acomodează jucării speculative. A gândi vaginal, non-macho.Gaura libidinală e prima care ne întâmpină, dar trebuie avansat prin ea, dincolo de ea.

În Ireversibil (G. Noe, 2012), scena grotescă care începe și sfârșește bucla filmului se petrece în barul Rectum. În Rectum, bucla temporală ia sfârșit, prin rectum ieșim din poveste, din film, transgresăm convențiile unei lumi.

Nu poți sa ieși din loop (din bulă) decât prin anus. Un alt fel regresie, ce duce în viitor pe ușa din spate.

Reproducerea biologică e prima absorbită în gaura neagră, prima funcție anulată. Un neo-vagin asamblat doar din dorințe indinstincte (nediscriminate) hormonal.

RECT ȘI FILOZOFIE (RECTOZOFIE)

Deleuze spunea că îi place să ia autorii pe la spate. Dar ce înseamnă pe la spate? Cum deschizi o entitate și o alterezi pe la spate. Curul-în-sine, gaura anală situată în spatele unghiului subiectiv, funcționând ca loc al dejecției și proiectat ca loc al plăcerii tabu; excitant și interzis, declarat absurd, împotriva „naturii”, ca și cum ar fi o singură „natură”. Anusul pare gaura neagră a subiectului, situat pe partea cealaltă a gurii, a ingestiei, a viziunii frontale, e proiectat în fundul perspectivei moderne. Prin urmare, Deleuze denaturează autorii, potențializându-le multiple linii de fugă. Linii de gândire ce intră prin posterior, străpungând anteriorul spre un viitor ce colapsează dihotomia față/spate. Pe scurt, îi găurește până nu-i mai recunoști. Deleuze merge mai departe, inițiază un tip de nereproducere filozofică, se întreabă cum să faci copii denaturați pe cur.

Mașina dezirantă care produce monștrii, peticiți (patched) din tot ce orbitează în jurul găurii, de la libidinal la rațional. Un snop (sheaf) de afecte și gânduri, toate aspirate de vortexul proto-sintetic al rectului.

Dar noi vrem să începem direct cu „gaura-în-sine”.

Gaura nu discriminează, este chiar „non-discriminatorul” prin excelență.

Gaura comprimă fața si spatele, excreția și increția își pierd sensul (funcția). Evacuarea suprapusă pe ingestie. Deuterostom (Saccorhytus), cel mai îndepărtat strămoș al omului, e o gaură omni-funcțională.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.