Hisham Matar – Întoarcerea

Regimul lui Muammar a durat 42 de ani, până în 2011, când trupele NATO a eliberat Libia din motive mai mult sau mai puțin umanitare. Cele patru decenii viața oamenilor nu a fost una ușoară și, la fel cum s-a întâmplat și în România comunistă, intelectualii au fost printre primii care ori s-au dat după regim, ori au avut de suferit. Unii dintre ei nici nu au avut măcar de ales, fiind considerați din oficiu dușmani ai poporului, închiși, torturați, uneori uciși, alteori lăsați să se chinuie ani întregi. În unele cazuri, familiile nici nu au știut dacă tații, soții, frații, mamele, surorile lor mai trăiesc, au murit, sunt bolnavi sau unde se află. Tortura psihologică se întindea asupra întregii familii care moralicește era vinovată, chiar dacă, de exemplu, nici nu știau ce au făcut (sau n-au făcut) aceștia.

Este și cazul lui Jaballa Matar, intelectual poliglot, enciclopedist, diplomat în fostul regim, tatăl scriitorului Hirsham Matar. Știind că nu va avea o soartă prea bună în țara sa, Jaballa Matar pleacă în exil, în Kenya, împreună cu familia sa, dar cum Serviciile Secrete nu dormeau, a fost prins, arestat și ani buni familia, fugită în America, apoi în Marea Britanie, nu a știut nimic de el. Hisham Matar s-a născut în America, unde tatăl său era ambasador, s-a întors în Libia, apoi familia s-a mutat în Cairo. Când a cresut mai mare a mers la facultate în Marea Britanie.

Romanul Întoarcerea, care a primit Premiul Pulitzer în 2017, este poveste unui fiu care își caută tatăl, nu neapărat spre a-l răzbuna, ci pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu el și de ce. Se simte neîntregit, apăsat de spectrul celui pe care abia apucat să-l cunoască și întreaga lui viață pare că nu are sens dacă nu află adevărul. Căderea lui aduce pentru scriitor șansa de a merge în Libia și de a umbla pe urmele tatălui. Tot ce știau el și familia sa era că în 1994, în închisoarea unde era închis și tatăl său a avut loc un masacru de proporții, dar nimeni nu le-a zis dacă și Jaballa a fost printre cei uciși. Pe autor îl interesează și soarta altor membri ai familiei: unchi, verișori care fuseseră și ei arestați. Reîntâlnirea unii dintre aceștia, după zeci de ani, se face de parcă doar cu o zi în urmă s-ar fi despărțit. Traumele par că anihilează .

Romanul lui Matar este scris într-un stil anticalofil, jurnalistic, cu multe întoarceri în trecut. Pe măsură ce înaintăm pe firul poveștii descoperim pagini despre copilăria lui americană, libiană și egipteană, care se îmbină cu pagini despre cum a luat hotărârea să plece în călătorie în Libia, spre a urma pagini despre tatăl său și activitatea sa anti-sistem. Pe măsură ce aflăm detalii despre arestare, autorul ne face și un tur prin viața din închisorile lui Gaddafi. Ca orice dictator paranoic și criminal, el a făcut tot ce i-a stat în putință să-i prindă pe toți cei care nu au fost de acord cu el, pe cei care s-au opus venirii lui și care au continuat să i se opună și mai apoi. Mii de morți, cadavre expuse în public și apoi îngropate în morminte comune. Aproape nimeni dintre cei vizați nu a scăpat și cei care au scăpat nu cred că au avut o viață liniștită, știind că poate persoana care stă lângă ei la frizer este un posibil agent al securității libiene care îl va aresta și îl va duce undeva unde i se va pierde urma.

Întoarcerea este o carte care ridică întrebări, răspunde la unele, dar nu oferă pe tavă chiar tot. Nu este totuși o anchetă jurnalistică, în ciuda stilului lapidar, ci un roman bazat pe fapte reale, dar și pe multe supoziții, anchete, detalii de prin arhive, mărturii ale unor oameni implicați în procese, rude de-ale autorului sau persoane care l-au cunoscut pe tatăl său. Aflăm din carte multe detalii interesante despre cultura poporului pe care Matar îl cunoaște direct pentru prima dată. Cartea poate fi văzută mai degrabă ca o lungă acceptare a unui trecut traumatic atât pentru el, cât și pentru țara care ar fi trebuit să-i fie casă. Nu este chiar un roman de Pulitzer și bănuiesc că premiul a fost acordat mai degrabă pentru subiect decât pentru merite literare deosebite, însă este cu siguranță o carte bine scrisă și care-i poate interesa pe cei ce vor să afle mai mult despre cum funcționează o dictatură și ce se întâmplă cu familia unui dușman al poporului după ce acesta dispare în gaura neagră a unei închisori.

Titlu: Întoarcerea
Autor: Hisham Matar
Traducere din limba engleză de: OanaFrantz
Editura: Polirom
An apariție: 2018

Lasă un semn

comentarii

Fii și tu SponsorBun

Descarcă, completează și semnează Contractul de sponsorizare prin care afacerea ta poate susține educația culturală.
Dacă firma este plătitoare de impozit pe profit: 20%;
Dacă firma este plătitoare de impozit pe venit: 20% trimestrial;
Dacă ești PFA, sponsorizarea este deductibilă la calculul impozitului pe venit în limita a 5% din venitul net.
AdLittera este înscrisă în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale.
Virează către noi să putem avea coerență și mai multă consistență.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Oferă și tu SemneBune: Asociația AdLittera

Redirecționază până la 3,5% din impozitul pe venit pentru ca Asociația pentru Educație și Cultură AdLittera să poată beneficia de sprijinul tău financiar! Redirecționarea este gratuită, adică nu duce la nicio cheltuială suplimentară pentru persoana care completează formularul respectiv. Formularul este opțional și poate fi completat de orice persoană fizică care obține venituri din salarii și asimilate acestora.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, prof de limbă și literatură română la un liceu în București. Ion-Valentin Ceaușescu este redactor-editor la SB și coordonator la proiectul „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.