Dropia
Dropia-i pe cale: dispare!
Dropia ce sapă canale
dropia închisă cu ochii deschişi în sertare
dropia ce suferă jumătate de veac amânare
dropia crucii dumnezeilor mamelor voastre dispare.
Se duce dracului dropia.
Nu merge la serviciu. Nu deschide televizorul.
N-a citit nimic de un an.
Mănâncă numai căcaturi şi stă cu ochii-n tavan.
Ne lepădăm cu toții de dropie.
E prea scuipată să se mai usuce.
Din ouăle ei avem proteze testiculare
din gălbenuşele şi-albuşele lor am primit de mâncare
dropia crucii dumnezeilor mamelor voastre dispare
şi-n tot acest timp la Păltiniş e răcoare.
Factorul uman în grădină
De-aici se întind Bunurile şi Limpezimea.
Le ia şi le pune pe mâine,
le aşază unul peste altul.
Dimineața bea o cafea şi fumează o țigară.
Bunurile sunt identice între ele,
nu au nimic în comun.
Soarele trimite raze de lumină pe pământ,
acestea luminează maşinile
și leagănele intră prin fereastra bibliotecii,
mângâie livezile de animale și roți.
Merge cu pas grăbit pe drum,
nu are treabă la capătul drumului,
pe margine sunt aşezate toate locurile în care merge.
El îngrijeşte, mănâncă cele coapte,
se împodobeşte cu ele,
le împodobeşte pe ele, urcă scările,
coboară scările,
descuie şi încuie dulăpioarele.
Trebuie sa păşeşti atent în grădină,
poate din joacă sau neatenție
să-ți strivească clavicula sub excavator,
să intre noaptea pe fereastră
să-ți taie mațele pline de fructe.
Desupra grădinii e cerul în care sunt stele.
Astronauții se trezesc dimineața,
beau o cafea şi fumează o țigară.
Bunurile sunt identice între ele,
nu au nimic în comun.
Astronautul îşi alege o planetă,
scobeşte o groapă mică în ea,
scoate viețuitoarea,
o pune în cutiuță,
alege altă planetă,
scobeşte altă groapă scoate viețuitoarea,
o pune în cutiuță.
La amiază mănâncă şi se închide în cabină,
trimite cutiuțele la magazinele de desfacere.
Copiii de astronaut se joacă de-a astronaut,
copiii de anestezist se joacă de-a anestezist.
Mobila se înalță până la cer,
combinele chiuie pe scări,
femeile flutură-n uşile apartmanetelor,
recoltele adună noi recolte,
băuturile să bea alte băuturi.
Glasuri vesele se-adună seară de seară sub bec,
bunurile adorm târziu în hambare
cu televizorul aprins.
Medicul ia rana şi o întinde pe masă,
o înveleşte frumos în ziar,
o trimite în sat pacientului.
Educatorul înghite copiii,
seara-i lasă pe rând,
fiecare-adormit în pătuțul lui
cu un balaur de pluş în brațe.
Locul dintre două bunuri este o măsură.
Bunurile sunt identice între ele,
nu au nimic în comun.
Pomii şi animalele cresc toate deodată.
Factorul uman
Ia lucrul şi spune altceva despre el.
Merge departe şi vorbeşte de-acolo
despre lucrurile de-aici până le strică.
Nu tace nicicând de teamă să nu spună ceva.
Este inginer, artist, medic, specialist,
avocat, profesor şi are un cuțit mare şi ruginit
cu care o să-ți taie gâtul.
După ce te-a făcut troacă de sânge îți ia hoitul,
îl fotografiază şi-l filmează
până se usucă, iar apoi îl dă televizorului său
să-l mănânce.
Televizorul lui mănîncă orice fel de mațe,
păr sau grăsime.
Nu te poți feri de el.
Toți cei care reuşesc să scape
de el prin ferire sunt asemenea lui.
Au o fabrică înaltă unde oameni în pijama
îşi duc noaptea lucrurile,
iar el le dă înapoi nişte numere.
Tuturor le e frică
să nu se termine numerele după ce mor ei.
Bunurile
Bunurile sunt toate lucrurile
cu care se poate face ceva
sau care sunt undeva.
Restul sunt lucrurile.
Bunurile au următorul fel de viață.
Sunt făcute din lucruri sau bunuri
şi se întorc înapoi în lucruri
sau se preschimbă în alte bunuri.
De bună seamă, vorbim despre viața lor,
ca lucru serios care se poate spune despre ele,
cu deosebire de ființare
care seamănă în sufletul nostru îndoiala.
Un lucru mai bun decât moarta
şi nefolositoarea îndoială
este bănuiala,
care se face pe cheltuiala sufletului
şi aduce mereu un câştig.
Bunurile nu sunt un câştig
pentru că mereu le poți pierde.
Aşa că nu te încrede în cei ce-ți vorbesc
fără să bănuieşti ceva la mijloc.
Bunurile sunt de câteva feluri.
De mărime, cele bune la gust, cele apucătoare,
rapidele, cele care lucrează,
cele care nu se mişcă
iar apoi cele din încrengături.
Mai demult, omul îşi ducea copilul
la capătul întinderii lui de pământ
şi-l bătea acolo,
pentru ca să țină minte copilul unde e hotar.
Pe tine te-au bătut
când ai fost blestemat la şcoală
ca să ții minte.
Toate bunurile sunt însoțite
de o bătaie cumplită
şi alte treburi uşor de făcut
căci prin firea lor sunt la îndemână.
Toate bunurile se țin în acelaşi fel.
Se mută la tine când faci rost de ele
şi stau o vreme.
Sunt înconjurătoare şi îndeamnă la ele.
Nu trebuie să te fereşti
dar nici să fi cumpătat
pentru că bunurile nu sunt ale cumpătării.
Când consumi un bun,
felul în care este făcut se desprinde de pe el,
iar bunul e liber de puterea ce-l ține la un loc.
Atunci se pierde sau se risipeşte,
după pofta inimii tale.
Aceste fapt nu este important,
dar poate fi spus căci învață
cum ajung bunurile la pieire
şi gândul rău ce-l purtăm.
Însemnătatea conceptului de ființă la Vladimir Ilici Lenin
Nu gândim laolaltă lucrul,
ci fiecare câte o copie a lui.
Copia nu este lucrul
şi nici instanță a lucrului.
Este doar atât cât putem strânge
dintr-un lucru.
Fiecare după puterile lui.
Ai zice că lucrurile ne scapă.
Nici vorbă.
Lucrurile nu se manifestă față de noi.
De aceea ne e greu
să ştim cum merg lucrurile.
Pentru că lucrurile au în ele nişte piloți.
Fiecare pilot conduce un lucru.
Există piloți de ferestre,
de fire de nisip,
de steaguri şi aşa mai departe.
Un pilot ştie matematica,
fizica şi chimia până la capăt.
Noi avem puține cunoştințe
de felul acesta.
Pentru a împinge un dulap,
nu trebuie să ştii mecanică.
Îl împingi pur şi simplu.
Pilotul dulapului face toate calculele.
El duce dulapul atât cât îl impingi,
cu o precizie nebănuită.
Dacă începi să spargi dulapul cu toporul,
pilotul îşi desface dulapul bucată cu bucată.
E atent şi ştie în tot timpul
ce se petrece şi ce are de făcut.
volum de versuri publicat în Nov. 2018 la Editura FrACTalia