Prietenii noștri imaginari

prietenii-nostri-imaginari_1_fullsize

Prietenii noștri imaginari este o pledoarie pentru imaginație inițiată de Nadine Vlădescu, ce aduce împreună, într-un context al întâlnirii, nu mai puțin de treisprezece autori care dezvăluie câte ceva din experiențele lor cu , imaginați sau a căror natură e incertă – nici reală, nici imaginară, dar în orice caz verosimilă.

Se poate trasa o tipologie a prietenilor imaginari în urma lecturării acestei cărți. Mai mult decât atât, se poate citi aleatoriu, libris fulguralis, după dispoziția fiecăruia și în mai multe zile. Poveștile sunt fie cvasi-autobiografice, cu evidente mostre de confesiune, fie inventate ca atare, cert este că nu au legătură între ele și ordinea în care sunt selectate nu are importanță, deși le leagă cultul pentru imaginație și nevoia de a-ți construi un prieten imaginar, la nevoie sau nu – dacă te întâlnești cu el cu totul și cu totul întâmplător.

Florin Bican ne oferă și o bibliografie pe această temă – pe care n-ar fi rău dacă ați putea s-o consultați, la rândul meu intenționez să fac acest lucru, urmată de povestea prietenului său imaginar, cel-ce-te-vede-și-n-sobă. Totodată, Florin Bican mizează pe coexistența spațiului imaginar cu cel real într-un spațiu mental hibrid, unde și prietenii noștri imaginari ne consideră pe noi prieteni.

Nadine Vlădescu ne face cunoștință cu prietenul ei, Porcu, un prieten talentat, care cântă la fagot. E interesant cum un animal care adesea este disprețuit sau, în orice caz, folosit cu conotații peiorative, ajunge să fie un prieten de nădejde.

Dan C. Mihăilescu n-a fost niciodată singur pentru că a fost dublat sau mustrat, deopotrivă de un dopellganger al său, care l-a protejat sau l-a alintat uneori, în pubescența lui plină de coșuri, pe când juca fotbal – merită să citiți povestea lui, e savuroasă.

Iulian Tănase ne prezintă o frumoasă demonstrație a modului de a-ți afla identitatea, rezumată mereu prin întrebarea „cine sunt eu?”, problemă care-l macină pe Melcul Prinț, un prieten care locuiește de ani buni în cap. Tonul poveștii devine mai înduioșător pe măsură ce apare și Adora cu un prieten imaginar. Este sau nu obligatoriu să avem un prieten imaginar? Puteți afla asta doar spre sfârșitul poveștii.

Elena Vlădăreanu ne oferă și un discurs mai specializat, cu informații din psihologie care surprind câteva detalii legate de vârsta la care poate să apară un prieten imaginar, în ce condiții și cât te poate însoți.

Regretata Antoaneta Ralian îl surprinde pe Marcel, prietenul ei imaginar pe care l-a educat după standardele ei și care a însoțit-o multă vreme. O poveste construită inteligent, cu câteva argumente, cum altfel decât literare, legate de necesitatea acestui prieten, precum și finalitatea prieteniei prin întâlnirea cu viitorul ei soț.

Robert Șerban scrie despre o felie de viață din năstrușnica lui familie, în centrul poveștii avându-l pe Tudor și conversațiile sale picante cu o prietenă imaginară, căruia îi mai dă peste nas sora lui, Crina, cu prietenul ei imaginar, Magic – un cățel, de această dată. Totul se desfășoară în limita firescului, până se întrepătrunde cu o poveste din copilăria scriitorului, printr-o imaginație compensatorie, astfel că finalul este neașteptat de amuzant și de straniu deopotrivă. Tot o poveste care are în centru în copil este cea a Monicăi Pillat, unde prietenul imaginar devine un dar de viață lungă.

Ana Dragu ne prezintă povestea ei din perspectiva unui balon cu gândire autonomă și sentimente proprii – merită citită ca experiment literar – deși nu e singular în literatură.

Emil Brumaru are doar prieteni benefici și la îndemână, veniți din copilăria lui fericită. Prietenii lui nu pot fi decât femei și anume mama și „mama mică”.

La fel de reală este și prietena pseudo-imaginară a Ioanei Bot – care e imaginară doar în închipuirea celorlalți, în fond – ea este o păpușă în toată firea, pe nune Brândușa. Nici Șerban Foarță nu și-a permis o astfel de prezență, dar apariția unei surori neașteptate îi trezește umorul negru și prilejul de a inventa un frate mort.

Din astfel de povești cu este compusă această carte. Prietenii imaginari sunt proiecții ale personalității, veniți dintr-o anumită culpă, singurătate sau nevoie, sau pentru că pur și simplu ne caută de pretutindeni, vin să ne aducă vești despre excepțiile acestei lumi. Unii dintre autori nu au nevoie de acești pentru că prietenii lor imaginari sunt cât se poate de reali! Cartea este prietenoasă chiar și la nivel de construcție, fiecare poveste este însoțită de o scurtă prezentare a autorului, multe dintre ele fiind chiar inedite. Voi aveți prieteni imaginari?

Titlu: Prietenii noștri imaginari

Volum inițiat și coordonat de Nadine Vlădescu

Editura:

An apariție: 2015

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Elena Donea
Editor SB

A terminat masteratul de Studii literare din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și flanările lungi prin București.

Număr articole publicate : 33