Poate că, de multă vreme, bătrânul continent n-a mai fost îngenuncheat aşa cum este îngenuncheat astăzi, de urmaşii celor care, în urmă cu 12000 de ani, inventau agricultura, ca şi cum o cheiţă invizibilă le-ar fi întors lanţul de ADN în sens contrar şi i-ar fi împins până in inima Europei, pentru a-şi cere tainul. Şi mă refer, cu precădere, la poporul sirian. Chiar dacă, aparent, nu este nicio legătură între cartea despre care vreau să vă povestesc şi acest cutremur de sorginte geopolitică ce străbate hotarele Europei, la o privire mai atentă, mi-am dat seama că „Însemnările lui Aram” nici că şi-ar fi putut găsi o altă perioadă mai potrivită pentru a ne face să aruncăm o privire asupra anilor care au marcat istoria omenirii, presăraţi, ca şi în zilele noastre, de pribegii, masacre şi genociduri.
„Însemnările lui Aram” este o carte atipică. Înainte de toate, să nu vă aşteptaţi la intrigi savante, speculaţii stilistice sau exprimări pretenţioase şi să nu vă faceţi iluzii; nici măcar finalul nu vă ajută s-o plasaţi într-un anumit curent literar. Având ceva din memorialistică, dar fără să aibă alura unei lucrări academice, ba din contră, volumul pare că este, mai degrabă, un document care pune sub lumina reflectoarelor masacrul la care armenii au fost supuşi de turci, în timpul pelerinajului la mănăstirea din Narek. Încercând să scape cu viaţă din calea acestui taifun, Aram, însoţit de mama sa, ia drumul pribegiei şi ajunge în Franţa, la Marsilia, unde se şi stabileşte, de altfel, după o călătorie presărată cu primejdii, suferinţă şi moarte.
Definindu-se pe sine însăşi drept „o poetă care scrie romane” şi fiind o admiratoare a culturii armene, Maria Angels Anglada scoate la iveală drama acestui adolescent de 15 ani nevoit să-şi câştige existenţa scufundându-se după bureţi de mare, corali sau mărgean, dar şi genocidul armean din 1915. N-aş putea să spun dacă această dublă evocare ar putea fi disecată şi studiată separat. Atâta timp cât scriitoarea preferă să vadă „distrugerea şi măcelărirea tuturor armenilor din Turcia, de la Marea Neagră până în Cilicia” exclusiv prin ochii lui Aram, nu văd de ce n-am putea-o face şi noi, renunţând la rigorile cercetării ştiinţifice; nu de alta, dar mă gândesc că, uneori, adevărul istoric se poate bucura de aceeaşi percepţie obiectivă, indiferent că vorbim de tratate de pace sau de însemnările unor oameni simpli care au trăit dramele acelor timpuri.
„Întotdeauna îmi amintesc de tat mai des decât ceilalţi din familie, deşi îi iubesc pe toţi. Mă gândesc la tata, care e mort, care trebuie să fi murit, sunt sigur, cu armele în mâini, luptând împotriva ucigaşilor noştri turci. În ciuda lucrurilor pe care le-am auzit, nu mă pot gândi că a murit alftel, curajos cum era, deşi părea firav şi subţire, cu ochelarii lui. Nu vreau să mă gândesc la fetiţe sau la bunica: despre ele ştiu cum au fost ucise, dar nu vreau să mă gândesc şi nici să scriu despre asta.”
Colectie: Beletristică
ISBN: 978-606-8469-95-9
Format: 13 x 20
Nr. pagini: 112
An aparitie: 2014
Preţ: 15 Lei