5 cărți must-read ~ s22/2015

Răsfoiam și eu Semne Bune, duminică dimineața, ca o pisică întinsă la soare, când am dat peste editorialul lui Cosmin LeucuțaCărțile, arme de distrugere în masă. Și mi-am adus aminte despre ce era vorba: cărți interzise, la un moment sau altul în istorie.

„Cred că facem prea ușor uz de expresia asta. Armă de distrugere în masă sună prea serios și prea întunecat pentru capacitățile cărților de a produce efectiv pagube tangibile. Expresia asta asociată cu cărți (și alte forme de artă și divertisment) este, în opinia acestui scriitor, o reminescență neajustată (sau necorectată) a vremurilor în care învățătorul și spițerul satului erau singurii știutori de carte.”

După un scurt search, am mai găsit câteva, drept pentru care, recomandările de săptămâna aceasta au în vedere autori ale căror romane au fost cândva interzise, dacă nu chiar romanele în sine.

Motivele pentru care au fost interzise sunt variate, până la urmă, putem găsi o scuză pentru orice nedreptate; mai intrigant e, însă, faptul că ele au devenit și mai popualre, în ciuda cenzurii. Știți voi, mărul interzis, prohibiția, whatever’s not mine I’d rather have it dead ș.a.m.d. Religie, sex, politică, război – cele mai întâlnite; apoi stilul autorului – limbaj vulgar sau sarcastic, asta ca să nu spun că acei autori au abordat, de fapt, tocmai frustrările celor cu puterea de a-i interzice. Mystery solved.

Woman At A Window, 2013 © Richard Tuschman
Woman At A Window
© Richard Tuschman, 2013

Nu mă pot abține și încep cu , a cărei Lolită e inspirația adolescentelor și coafezelor de astăzi, din păcate prea populară și trivializată ca să mai inspire seriozitate și să mai fie privită la adevărata-i valoare. Așa că, astăzi, cel puțin, o lăsăm la o parte și ne îndreptăm către „Hohot în beznă”. via Ruxandra

„Transpunerea realității în șabloane de tip existențialist și tăvălugul sufletesc al personajelor aduc sufletul cititorului mai aproape de adevăr. Dar care adevăr ? Adevărul nu pare a fi chiar adevăr și nici atunci când flicărește ca un neon ce se bălăngăne în bătaia vântului. Iar când în acest scenariu apare o lolită evoluată și conștientă de farmecele sale, intelectualul este cu atât mai pierdut, căci acesta este de fapt principalul mecanism al romanului Un hohot în beznă al lui Vladimir Romanul este singurul din seria autorului care are un iz romanțios, sentimentalo-dramatic, punând în lumină torturi psihologice și sufletești pe fundalul Berlinului din anii ’30.”
CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

Tot Ruxandra, tot un slav, Aleksandr Soljenițîn„O zi din viața lui Ivan Denisovici”. Dintre romanele sale, cel interzis se numește „Arhipelagul Gulag” și tratează subiectul lagărelor de muncă de pe vremea comunismului.

„Ivan Denisovici supraviețuiește și datorită muncii cumplite la care este supus. Activitatea fizică brutală nu lasă loc amintirilor, nici gândurilor pline de regret. În lagăr, munca salvează și chinuie deopotrivă.(…) Lumea lui Aleksandr Soljenițîn este una care arată cât de mari sunt limitele naturii umane, și că suferința care poate nimici sufletul, nu face decât să-l desăvârșească și cumva, să-l salveze.”
CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

, un rebel, un controversat al literaturii, este extrem de cunoscut tocmai pentru că a fost interzis. Calitatea literaturii este indiscutabilă, desigur. „Coșmarul climatizat” via Dorina

Coşmarul climatizat este un fel de relatare de călătorie, o carte scrisă după prima lui plimbare prin America, după ce hotărâse să trăiască la Paris. Prin această călătorie, Miller sperase, probabil, la o reconciliere cu propria-i patrie, la o împăcare simbolică şi definitivă cu ea, înainte de a o lăsa în urmă pentru totdeauna. Nu s-a întâmplat aşa. America rămâne şi de data asta pentru el acel coşmar pe care îl găsim încă din titlu. Un loc animat de corupţie, guvernat de bani, de marile corporaţii care ucid individualitatea, lipsit de credinţă, un loc unde se manifestă plictisul, lipsa de speranţă, automatismul şi altele de felul acesta, care ucid creativitatea, care nu lasă artistul să fie aşa cum ar trebuie să fie, adică liber, nonconformist, cu adevărat creator.”
CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

Valentin ne recomandă , interzis pentru „Versete satanice”. Se pare că cele mai intense reacții le-a avut comunitatea islamică, ce consideră opera o blasfemie. Mai mult, Iranul a oferit în 1990 o recompensă record de 2.8 milioane de dolari, celui care îl asasinează pe autor. Ea este valabilă și în prezent. „Joseph Anton: Memorii”

„Să ne înțelegem, Rushdie e un mare scriitor și când scrie despre viața sa este la fel de  atent la stil ca atunci când își scrie romanele. E o carte care se citește ca un thriller, ca pe un manual de supraviețuire, ca pe un manual de . Sunt multe referințe la scriitori, cărți, la propriile cărți sau cele pe care le citea, sunt pagini de laborator scriitoricesc în care se dezvăluie felul în care scrie, micile secrete ale meseriei. Citind cartea am înțeles mai bine atât religia musulmană, cât și viața ce uneori o ia pe căi atât de extravgante încât cu greu poți să te păstrezi într-o singură bucată.”
CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

„Abatorul 5” a lui a fost interzisă datorită temei abordate, războiul prin ochii unui soldat mediocru, ușor-schizofren. Motivul – America trebuie să-și protejeze copiii de astfel de subiecte scandaloase și sângeroase. Cosmin a spus-o mult mai bine decât puteam s-o zic eu: „Abatorul Cinci­ a fost o lectură plăcută și interesantă, dar nu m-am simțit deloc victima unor abuzuri din partea scriitorului. Da, mai picură din când în când cu câte o înjurătură și se fac mențiuni despre copulări, dar cam atât. Fac pariu că o Cucernică Maică comite mai multe păcate dimineața înainte de a se da jos din pat decât romanul ăsta. Încă o carte stigmatizată pe nedrept.” De la mine aveți SF pentru săptămâna asta, deci.

„Într-o alură comică, chiar tragi-comică, cotidianul pare mai ușor de suportat, iar normalizarea este unul din lucrurile care contribuie la menținerea sănătății psihice a societății. Avem de-a face cu o ironie inteligentă față de situații aparent banale scufundate într-un ușor penibil, totul sub bagheta unui destin oarecum stupid, adesea foarte apropiat de realitate; iar simbolistica sub alura căreia se desfășoară totul încarcă afectiv și te face să nu lași cartea din mână.”
CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

Până data viitoare, ne vedem la Teatru!

Pe curând!

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Isabela

Isabela
Isabela este absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității București și vede cititul ca o formă de terapie, la fel ca și dansul, muzica sau fotografia. Funcționează pe principiul: avem nevoie doar de puțină frumusețe. Zi de zi. Puțin câte puțin. Peste tot.