Salman Rushdie – Joseph Anton: Memorii

joseph-anton-memorii_1_fullsizeCa cititor de memorii, jurnale, corespondență sau autobiografii, nu aveam cum să trec peste volumul lui Salman Rushdie, Joseph Anton: Memorii, apărut în 2012 și tradus la Polirom, în același an, cu mare talent de către Dana Crăciun. Un autor britanic, de origine indiană, care a devenit cunoscut inițial prin romanele sale, excelente, iar mai apoi, din păcate, prin faptul că în 1988, după apariția romanului său, Versetele satanice, a fost condamnat la moarte. Unul dintre liderii religioși ai Iranului, Ayatolahul Ruhollah Musavi Khomeini, aflat pe moarte, dar încă foarte puternic ca influență, a emis un decret oficial, o fatwa, prin care îl condamna la moarte pe autor pentru defăimarea Profetului Mahomed. Se pare că nu i-a plăcut romanul, ba mai mult, l-a găsit ofensator, blesfemiator, demn de ars în piața publică, lucru care s-a și întâmplat, numai bun de interzis și s-a mai gândit că autorul său nu merită decât să moară.

Și astfel, dintr-un scriitor obișnuit, cunoscut, care câștigase cu câțiva ani înainte Premiul Booker pentru romanul Copiii din miez de noapte, Rushdie a ajuns unul dintre cele mai cunoscute figuri din lume, un om căutat, un proscris care a fost nevoit să trăiască ani de zile protejat de trupele speciale ale poliției britanice și apoi de cele americane, prin casele prietenilor, prin hoteluri, fără să poată ieși în lume, fără să poată măcar să se apere sau să-și apere cartea. Sute de mii de oameni au ieșit în stradă, cu păpuși spânzurate care purtau chipul autorului, s-au pus bombe în librării și în alte instituții care sprijinea romanul sau pe autor. Și-a pierdut soția, nu și-a putut vedea fiul decât foarte rar, și-a creat mulți dușmani puternici și o perioadă nici n-a mai putut publica. Nimeni nu-l mai voia, era un om periculos, un autor periculos. Ani de zile s-a dat la fund și nimic nu i-a putut îndupleca pe liderii musulmani să-l ”ierte”.

Această iertare era oricum rușinoasă, fiindcă practic Rushdie n-a făcut nimic, doar și-a exprimat talentul în scris, și-a exercitat libertatea cuvântului și citind Versetele satanice n-am găsit ceva atât de grav, doar o părere mai liberală asupra religiei. Dar cum nu sunt un fanatic religios nu am cum să văd răul din cuvinte, un rău imaginar, incorect, relativ și mult distorsionat de cei ce l-au condamnat. Am descoperit, citind Joseph Anton, că nici Rushdie nu e un om religios, dar se vede, se simte dorința lui de a crede, de a fi aproape de un Dumnezeu despre care a scris practic în fiecare dinre cărțile sale. Ca om ce și-a părăsit patria la 13 ani pentru a studia și a trăi în Marea Britanie, ani despre care scrie cu amuzament și tristețe, el a s-a aflat în căutarea unei identități, ca unei țări, a unui loc unde să se simtă acasă și și-ar fi dorit ca în locul acela să se afle și Dumnezeu, dar nu același pe care îl propuneau liderii religioși, nu un Dumnezeu răzbunător, strict și rău, ci unul pe care să-l simtă ca pe un prieten, ca pe un sprijin. Și l-a creat în romanul său, l-a făcut uman, greșeală de neiertat pentru care er să plătească cu viața.

Numele cărții vine de la pseudonimul pe care Salman Rushdie a fost nevoit să-l aleagă pentru a i se crea o identitate falsă menită să-l protejeze și este format din prenumele a doi scriitori pe care el îi admiră: Joseph Conrad și Anton Cehov. Sub această nouă identitate, literaturizată, postmodernistă, și-a trăit Rushdie aproape un sfert de veac din viață. Ani despre care își aduce aminte atât cu groaza, gândul de a fi ucis, care i-a stat în minte în fiecare zi, dar și cu nostalgie, față de prieteniile care s-au legat, față de zilele petrecute cu fiul său, în vârstă de nouă ani când a început toată povestea, față de romanele pe care le-a scris atunci, chiar și față de oamenii, ofițerii puși să-l păzească. Dar și cu rușine pentru momentele când s-a ascuns în baie la venirea unui muncitor care repara ceva prin casă sau față de oameni pe care i-a admirat și l-au dezamăgit sau pe care i-a dezamăgit, i-a pus în pericol.

Scris la persoana a treia, cu el în rolul de personaj, volumul poate fi citit ca un roman, ca o ficțiunea la cel mai înalt nivel, însă gândul că totul e adevărat îl face să fie cu atât  mai bun și mai atrăgător. Să ne înțelegem, Rushdie e un mare scriitor și când scrie despre viața sa este la fel de  atent la stil ca atunci când își scrie romanele. E o carte care se citește ca un thriller, ca pe un manual de supraviețuire, ca pe un manual de literatură. Sunt multe referințe la scriitori, cărți, la propriile cărți sau cele pe care le citea, sunt pagini de laborator scriitoricesc în care se dezvăluie felul în care scrie, micile secrete ale meseriei. Citind cartea am înțeles mai bine atât religia musulmană, cât și viața ce uneori o ia pe căi atât de extravgante încât cu greu poți să te păstrezi într-o singură bucată. În cazul lui, afirmația este cât se poate de literală, fiindcă fiecare zi îi putea aduce despărțirea de cap sau de alte membre, lucru pe care nu cred că îl vedea cu ochi buni și nici cu drag. Nu se gândea, așa, în sinea lui: ”da, azi vreau să îmi pierd capul sau vreau să fiu fugărit de fanatici care îmi spun Satan Rushddie”.Momentele de umor sunt multe și e admirabil cum un om aflat în pericol găsește resursele să se mențină nu numai optimist, dar și amuzat. Unul dintre lucrurile bune când ești condamnat la moarte e că poți glumi pe treaba asta și poți scrie o carte despre ce s-a întâmplat, asta dacă reușești să supraviețuiești. Am înțeles, citind cartea, că învingătorii cu talent la scris spun cele mai bune povești.

Joseph Anton: Memorii

Editie Cartonata
AUTOR: Salman Rushdie
COLECTIE: BIBLIOTECA POLIROM.Seria de autor „Salman Rushdie”
PRET:
67.95 RON
DOMENIU: Literatura engleza , Literatura universala , Memorii, jurnale, corespondenta
ISBN: 978-973-46-3081-3
ANUL APARITIEI: 2012
NUMAR PAGINI: 704
FORMAT: 130×200

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 230