5 cărți must-read ~ s12/2015

Acum câteva săptămâni colegii mei, Valentin și Ruxandra, au făcut o super-anchetă cu poeții români. I-au luat la întrebări și au vrut să afle „ce proză citește poetul?”. Le-au răspuns: Ciprian Măceșaru, Radu Vancu, Stefan Bolea, Aleksandar StoicoviciVlad A. GheorghiuKrista SzöcsTeodora GheorgheRadu Cârstea Rațone Sergiu Cașiș (T.S. Khasis)Dan Mihuț, cu un set întreg de lecturi care i-au încântat sau care i-au făcut să nu mai lase cartea din mână.

Așa că, pentru recomandările de săptămâna aceasta, am extras 5 dintre multele recomandări, cu recenziile de pe SemneBune, pentru că uneori dubla recomandare e mai bună decât una simplă, nu-i așa?

BRAZIL by steve mccurry
© Steve McCurry
  • John Williams, Stoner – carte trecută în lista mai multor poeți, și despre care a scris (pe blogul personal): „STONER e un roman care nu-și iese niciodată din țâțâni, curge molcom, la suprafață nelăsând să se vadă mare lucru. Abia la adâncime, pe fundul apei, dincolo de rânduri se găsesc zbaterea, durerea, tumultul, vârtejul.”

Pe SemneBune, găsiți cronica lui Valentin: „Romanul lui John Williams este atât de bun pentru că reușește să exprime aceste lucruri într-un stil direct, epurat de sentimentalism, de adverbe, de metafore. Romanul surprinde prin lipsa sa de fapte excepționale: Stoner nu participă la războaiele mondiale, nu vrea să schimbe lumea, nu visează onoruri, nu vrea să facă nimic care să îi hrănească egoul. Își propune lucruri mărunte: să fie profesor, să aibă o familie, să iubească, să scrie, să citească. Și, într-o mare măsură îi ies aceste lucruri.”
CRTPD-icon[Cumpără de aici] 

  • Ernesto Sabato, Tunelul – „scriitorul pe care-l iubesc cel mai mult”, spune .

„Întreg romanul este o confesiune a pictorului care eșuează în încercarea de a se justifica timp de 182 de pagini. Tunelul este povestea de iubire a unui pictor și a unei femei căsătorite cu un orb. Boala care îi paște pe toți îndrăgostiții se pare că este gelozia.”
via Bianca
CRTPD-icon
[Cumpără de aici]  

Sufletele zbuciumate spune o poveste tulburătoare, în care psihologia desăvârşită a romanului modern din secolul XX se îmbină cu obsesiile şi manierismul epocii victoriene. (…)
Romanul îl poartă pe cititor într-un labirint al motivaţiilor şi trăirilor umane, la graniţa dintre vină şi nebunie.”
CRTPD-icon[Cumpără de aici] 

  • Radu Găvan, Exorcizat – „o surpriză plăcută, un autor deosebit – un Palahniuk românesc, în buna tradiţie transgresivă a unor autori ca Mareş, Coloja, Nemerovschi”, spune Ștefan Bolea.

Exorcizat nu e o carte horror, așa cum te-ai aștepta la o primă vedere. E unul dintre puținele romane psihologice românești de azi care m-a captivat cu totul. Există o analiză mărunțită a psihicului uman și a părții sale întunecate, e ca și cum devenim o cameră microscopică de filmat și înotăm liberi în gândurile și în sufletul personajului principal.”
via Ruxandra
CRTPD-icon[Cumpără de aici] 

Tot de Ruxandra„Romanul dezvăluie povestea a trei generații unite de mașinile care le-au trecut prin mâini, dar ceea ce mi se pare și mai interesant că, deși tehnica folosită este cea de ”poveste în poveste”, ambele învelișuri narative se împletesc în jurul singurului lait-motiv: mașinile Mercedes-Benz. Astfel, se face că ne trezim în timpul unor ore de condus la școala de șofer, în care naratorul, deși habar n-are să pună mâna pe volan, se lasă sedus de farmecul instructoarei sale, domnișoara Ciwle. Aceasta devine părtașă la harul elevului său de a relata povestea de dragoste a bunicilor și apoi a părinților lui în Polonia socialistă.”
CRTPD-icon[Cumpără de aici] 

Cu primăvara în suflet și dor de citit în parc, vă doresc lectură plăcută. Urmăriți evenimentele noastre, pentru ocazia de ne întâlni și live, pregătim chestii faine, așa că stay tuned!

Pe data viitoare!

P.S. Vă reamintesc că mi-ar plăcea să fac un set de recomandări de la cititorii SB, așa că vă încurajez să mi le trimiteți!


sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Isabela

Isabela
Isabela este absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității București și vede cititul ca o formă de terapie, la fel ca și dansul, muzica sau fotografia. Funcționează pe principiul: avem nevoie doar de puțină frumusețe. Zi de zi. Puțin câte puțin. Peste tot.