Guillermo Arriaga | Un dulce miros de moarte

În 1994 apărea romanul Un dulce olor a muerte, fiind tradus în 2008 la editura Vellant cu titlul Un dulce miros de moarte.  Romanul de întindere mică (192 pagini) și cel de-al doilea roman al autorului sud-american e, în esență, un anti-roman polițist. Există crimă, există un autor al acesteia, dar și foarte multe elemente desprinse din jocul absurdului, inspirate, cred, de marele Kafka.

Moartea unei tinere tulbură liniștea unui mic sat din Mexic și trezește spaima printre locuitorii săi. Întâmplarea face ca sătenii să țeasă o legătură amoroasă între Adela, victima și un tânăr care venise să vadă ce s-a întâmplat. Printr-o convingere stranie colectivă, Ramon începe să creadă că a fost îndrăgostit de tânără, chiar dacă a văzut-o doar de câteva ori în timpul vieții ei. Faptul că liniștea satului a fost tulburată de o asemenea grozăvie înseamnă mai multe bătăi de cap decât crima în sine pentru șeriful Justino Tellez, care trebuie să afle adevărul. Gura lumii însă influențează ancheta, existând un ”zvon” cum că Țiganul ar fi ucis-o pe tânără. Avem parte de trei drame: drama colectivă, drama presupusului iubit al defunctei, Ramon și drama Țiganului, personaj bine conturat care sporește intriga  și acțiunea.

Pe fundalul acestei întâmplări nefericite, Arriaga zugrăvește un tablou care surprinde perfect sărăcia și naivitatea satului mexican, o frescă modernă cu reminiscențe primare, un tumult colectiv care își dorește răzbunarea pentru fapta comisă. Setea de răzbunare și de sânge e dusă la dimensiuni imense, întrucât nu doar șeriful vrea prinderea făptașului, ci și întregul sat. Manipularea  dusă la rang de artă îi face însă pe locuitori să uite că e posibil ca ucigașul să se afle printre ei, Țiganul fiind de fapt nevinovat. Toți aleg să urmeze turma și astfel lucrurile o iau razna.  Romanul are numeroase referințe olfactive (Arriaga spunea că pierderea mirosului l-a ”inspirat” să scrie acest roman).

Acțiunea se petrece pe un singur plan spațial și constă în accentuarea tumultului interior al personajelor. Ancheta aproape că nici nu există, Arriaga a mizat pe comportamentul personajelor  în situația dată.

Ecranizarea romanului a avut loc în 1999, cu același nume,  în regia lui Gabriel Retes și a fost nominalizat la  21st Moscow International Film Festival.

Guillermo Arriaga s-a născut în Mexic, în 1958. La vârsta de 13 ani își pierde simțul mirosului în urma unei lupte de stradă, experiență care îi va servi ca inspirație de-a lungul carierei (acțiunea romanului său, Un dulce miros de moarte, este dublată de numeroase și rafinate referințe olfactive). Este licențiat în Comunicare și are un masterat în Psihologie, la Universitatea Ibero-Americană, unde a predat cursuri de media înainte de a se alătura Institutului Tehnologic din Monterrey. L-a cunoscut pe regizorul Alejandro González Iñárritu și astfel a apărut Amores Perros (2000), care a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin, primind un premiu BAFTA pentru cel mai bun film în altă limbă decât engleza, premiile “Critics Week Grand Prize” și “Young Critics Award” la Festivalul de Film de la Cannes (2000) etc. Romanul Bivolul nopții a fost ecranizat în 2007, în cadrul Festivalului de film Sundance.  A scris scenariile filmelor Amores Perros (2000), Babel (2006), 21 grams (2003),  The Three Burials of Melquiades Estrada (2005) și The burning plain (2008).  A publicat cinci romane, dintre care patru traduse la editura Vellant: Escadron ghilotina  (1991),  Un dulce miros de moarte ( 1994), Bivolul nopții (1999), Retorno 201 (2005) și Sălbaticul (2016), tradus la editura Art.