Dincolo de plaja pe care Alexandra Niculescu o pune la dispoziţia publicului amator de suveniruri ar părea că există o mare, un orizont şi o aşteptare. Supoziţia este falsă. Oricare ar fi preocupările personajelor din colecţia de scurt-metraje, a numelor pe care le poartă sau a destinelor, atmosfera şi decorul îmi poartă paşii pe malurile zbuciumate ale unui fluviu care-mi aminteşte de Minunatul Orinoco. Departe de monotonia abisurilor ce separă continentele, eroii Alexandrei Niculescu practică raftingul şi duc o luptă absurdă contra curentului ce-i plasează într-un vortex maculat cu frânturi de realităţi absurde.
„Nu trebuia să fie neapărat avion, putea să fie şi altceva, dar cu imaginaţia lui îi era greu să găsească altceva care să-i apuce sfoara colacului şi să-l tragă. Dacă totuşi veneau inundaţiile din oraşele vecine, nu le puteau împiedica, ar fi fost apă peste tot, murdară, neagră, ce mai conta, dar el în colacul lui la suprafaţă, ar aştepta până când o barcă, o ambarcaţiune, o ceva din alt oraş ar apărea, l-ar repera în colacul lui, el ar arunca sfoara şi l-ar trage până la ei, l-ar sui în barcă sau ce-o fi şi gata.”
Ca să ajungi la miez, trebuie să spargi coaja. Nimic mai adevărat. Pentru a ajunge la matricea personajelor care populează lumea scriitoarei, trebuie să renunţi la prejudecăţi. Amplitudinea scenelor, ritmul în care se succed şi semnele de întrebare care se materializează subtil la finele fiecărei povestiri, constituie unul din atuurile pe care autoarea le valorifică eficient, definind-o, dându-i consistenţă şi diferenţiind-o din punct de vedere stilistic, de proza clasicizată.
„O să înveţe după cartea aia cu miros frumos, da` dacă se poate să nu se mai ducă şi să stea cu taică-su toată ziua ca şi până acum, nu e mai bine, nu mai trebuie să stea atâta timp în bancă, nici să răspundă cu da şi nu ştiu şi să se ridice în picioare doar când trebuie. Îl priveşte pe taică-su, ar vrea să ştie ce trebuie să spună ca să nu-l supere, dar taică-su îşi tot aranjează şerveţelul şi aşteaptă răspunsul lui fără să-l privească.”
„No, Thank You” este o colecţie de variaţii impresioniste ce dinamizează după amiezile dedicate lecturii, le scoate din cotidian şi le aşează „Dincolo de gard”, transformându-le din vise în „Sonete la d-uzină”. Intenţia autoarei este aceea de a prinde între coperte o invitaţie la vals pe care cititorul n-o poate refuza şi nici ignora. Alexandra Niculescu propune! Dumneavoastră acceptaţi. Urmaţi-o, sincronizaţi-vă paşii cu ai ei, substituiţi întrebările retorice cu formule de politeţe importate de pe malul Tamisei, şi spuneţi-i în final, Thank You…
ISBN:978-606-8530-56-7
Data Apariției:noiembrie 2014
Număr De Pagini: 288
Format:13×20 cm
Tip Copertă:broșată
Colecție:Radical din 6
Editura Herg Benet