Katherine Mansfield – Garden Party

coperta_Garden_Party

“Garden Party” este o colecţie de 11 povestiri în care Katherine Mansfield, cu stilul ei blând şi aproape “pastelat”, vorbeşte nu despre întâmplări, nu despre personaje, ci despre emoţii, stări şi senzaţii. După ce lecturezi oricare dintre prozele ei scurte, rămâi cu o impresie, cu senzaţia unui anumit tip de atmosferă, iar conexiunea cu personajele se realizează prin capacitatea scriitoarei de a transpune atât de curat inefabilul sentimentelor trăite de acestea.

În majoritatea povestirilor incluse în volumul “Garden Party”, intervine moartea cuiva, dar într-un mod la fel de firesc ca orice altă întâmplare a vieţii. Geniul lui Katherine Mansfield constă tocmai în atitudinea faţă de viaţă şi moarte. Sfârşitul existenţei nu tulbură, nu sperie, nu înfricoşează. Cu toate acestea, moartea, fie că este vorba despre moartea unui vecin de peste drum, a unei rude sau a unei muşte, intervine în emoţiile personajelor, le atinge într-un fel sau altul. Ce simţi atunci când mergi să oferi un buchet de flori şi condoleanţe vecinilor dintr-o clasă socială inferioară, imediat după ce te-ai distrat la o petrecere în aer liber? Ce simţi atunci când trebuie să intri să faci curat şi ordine în camera tatălui tău care a decedat de curând? Ce simţi atunci când cortegiul funerar greşeşte adresa şi bate la uşa ta?

Mansfield1

Scrierea lui Katherine Mansfield este impregnată de senzaţii de toate tipurile: olfactive, tactile, vizuale, auditive, gustative. Cele câteva pagini ale unei povestiri sunt suficiente pentru a descrie în detaliu cadrul, pentru a ajunge în profunzimea personajelor, pentru a relata întâmplări. La prima vedere, călătoria unei fetiţe cu o trăsură pare o banalitate, dar rămâi conectat la lectură prin prisma identificării cu sentimentul amestecat de melancolie, curiozitate şi entuziasm pe care îl încerci atunci când, copil fiind, mergi într-un loc nou. La fel, încercarea de a o omorî o muscă înnecând-o în cerneală poate să nu prezinte niciun interes. Dar atunci când personajul în cauză rememorează moartea fiului său, lucrurile se schimbă.

În “Beatitudine”, una dintre povestirile din volum, personajul se confruntă cu o stare de fericire atât de mare încât are nevoie de o altă persoană care să simtă acelaşi lucru pentru a putea să îşi comunice în exterior sentimentele. Altfel, îi este imposibil să le explice celorlalţi cât este de fericită. Finalul acestei poveşti este singurul pe care Katherine Mansfield l-ar fi putut alege. Dintre cele 11 proze scurte strânse în cartea “Garden Party”, “Beatitudine” este cea mai ironică şi mai amuzantă pentru că lasă cititorul cu conştiinţa faptului că fericirea şi nefericirea sunt două feţe ale aceleiaşi monede, viaţa. Depinde doar ce faţă a monedei ţii la suprafaţă în momentul respectiv.

Volumul “Garden Party” (“The Garden Party and Other Stories”) a fost publicat pentru prima dată în anul 1922, iar valoarea prozelor scurte incluse în ea a fost recunoscută de scriitori precum D.H. Lawrence, Virginia Woolf, T.S. Eliot sau Bertrand Russell, care făceau parte din cercul de prieteni al lui Katherine Mansfield. Fluiditatea şi lirismul ediţiei din limba română se datorează şi traducerii extrem de inspirate a Antoanetei Ralian.

O recenzie de Cristina Poşircaru

surse foto aici

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392