Alain Gavriluțiu – Cărăuşul de păcate

Coperta-carausul-de-pacate-325x500Despre Alain Gavriluțiu, aflăm că: „este un om cu diverse etichete: ploieștean, absolvent de Medicină, student la Regie de film, copywriter, scenarist, autor. În ultima calitate el a scris două romane, Nu toată iarba e la fel și ’’Cărăușul de păcate, și o serie de eseuri‚ Bube amare, care au fost atacate destul de dur de critici, dar destul de apreciate de blogerii generaţiei tinere. Dacă pentru unii asta înseamnă prea puțin, probabil nu vă strică să știți și c-a scris peste 100 de scenarii pentru un trust media.”

Am citit romanul lui Alain Gavriluțiu, Nu toată iarba e la fel, Editura Humanitas, 2005, prin clasa a 11-a, cu mirare și multă plăcere. Eram în perioada în care decopeream literatura română contemporană, autorii tineri care mi-au arătat și o altă față a literaturii românești, și romanul lui Gavriluțiu m-a atras din prima, mai ales pentru că eram și metalhead, iar personajul principal asculta Slayer la greu, plus alte trupe. Nu m-a atras chiar atât de mult faza cu iarba, cu drogurile în sine, cu experiențele sexuale și cu viață decadentă, cât partea de sinceritate în gândurile personajelor. Fiind o autoficțiune, mi-am dat seama că autorul scrie și din propria sa viață și eram bucuros să descopăr un alt fel de a trăi, un fel asemănător cu ce îmi doream și eu. Acum doi ani am recitit Nu toată iarba e la fel, așteptându-mă să nu îmi mai placă, crezând că a fost doar o parere de adolescent, însă spre marea mea surprindere, chiar dacă nu am mai fost la fel de impresionat și am descoperit multe naivități, cartea a rămas în picioare și nu am regretat deloc timpul recitirii, care a fost o noapte neîntreruptă.

Când am văzut noul roman al lui Gavriluțiu, Cărăușul de păcate, Herg Benet, 2014, am vrut neapărat să-l citesc, mai ales că sinopsius-ul m-a atras din prima: „Marcus, un tânăr bolnav de SIDA, mai are doar un an de trăit. Luca, un homosexual, nu poate accepta disprețul cu care este privit de familie și societate. Lucia, o asistentă resemnată, nu a fost niciodată fericită. Întâlnirea celor trei, într-un spital, are urmări nebănuite pentru fiecare dintre ei. Printre jointuri și savuroase discuții despre moarte, iubire, durere, degradare, frică sau unicitatea ființei umane, Marcus, Luca și Lucia trec printr-o subtilă schimbare.” Ok, mi-am zis, am mai auzit acest subiect, chiar de curând am văzut Dallas Buyers Club, cel care a luat și Oscaru-ul, tot cu un tip bolnav de SIDA, tot cu un homosexual disperețuit, însă nu contează de câte ori a fost tratat un subiect, ci felul în care este el tratat.

Dar când am început să citesc nu am mai descoperit stilul detașat, liber, direct, autoreflexiv și ludic din Nu toată iarba  e la fel, ci un stil mai încărcat, filosofic și parcă prea serios. Nu mi-a plăcut, ba chiar mi s-a părut artificial și mi se părea că citesc cartea unui filosof care a uitat filosofia și vrea să scrie un roman și chiar am vrut să-l abandonez. Însă după al doilea capitol am început să mă obișnuiesc și mi-am dat seama, pentru a nu știu câta oară, că nu e nevoie ca o carte să mă cucerească din prima pagină și că e musai să continui. Dacă nici după 100 de pagini nu reușesc să intru în structura ei și în poveste atunci e clar că nu e o carte pentru mine, însă aceasta a fost, și nu după 100, ci după vreo 20. Ușor-ușor am început să apreciez stilul și să realizez că așa gândește și vorbește Marcus, personajul principal, cumva prețios, cumva golănesc, puțin cinic și un pic afectat.

Marcus este teribilist, degrabă fumător de iarbă, tipul clasic de junky care se ceartă cu toată lumea, e egoist și rece, nu-i pasă de nimic și trăiește doar pentru a sealain-gavrilutiu (1) distra. Hedonist, așa cum era, cinic, așa cum devine în compania lui Luca și de dragul Luciei, el reprezintă tipul de om nefericit, care se adâncește în nefericire și nu mai vrea la un moment dat să mai iasă de acolo. Îi mănâncă drogurile creierul, SIDA îi mănâncă trupul, dar ușor-ușor, așa cum ne învață ortodoxismul, budismul și alte religii ale lumii, greutate păcatelor apasă asupra omului și acesta suferă, iar durerea e atât de mare încât ajunge să purifice. Dacă se purifică sau nu Marcus, vă las pe voi să aflați, însă cert este că își cară păcatele cu multă grație, iar romanul este unul care te încarcă cu literatură.

Autor: Alain Gavriluțiu
Titlul: Cărăușul de păcate
Editura: Herg Benet
Data aparitiei: Mai 2014
Colecția Radical din 7
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 216
Preț:   19,96 lei (TVA inclus)

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 226