5 cărți must-read ~ s44/14

Niciodată nu e ușor să recomanzi cărți – o carte poate avea tot felul de efecte asupra minții și sufletului unui om; te poate purta printr-o gamă variată de stări, așa că succesul unei lecturi depinde nu doar de personalitatea ta, ci și de dispoziția în care te afli în momentul în care citești. Dar daca stăm să ne gândim, nu-i așa că cele mai multe dintre ele ne-au fost recomandate de cineva? Prima lectură a fost, probabil, o carte pe care mama sau tata ne-a pus-o în mână și a spus: e timpul să citești și tu ceva serios. Și așa am făcut!

Astăzi m-am gândit să vă propun cinci cărți potrivite atât pentru devoratori, cât și pentru cei mai ocupați, câte una pentru fiecare zi a săptămânii. Nu de alta, dar mă gândesc la mințile voastre, la câtă nevoie au ele de activitate constantă, dar și de relaxare. Ce mod mai bun de a îmbina utilul cu plăcutul decât lectura?! Here we go:

  1. Pentru iubitorii de basme și fantastic, Valentin ne spune de ce să-l citim pe Neil Gaiman și al său roman „Oceanul de la capătul aleii”

„Ușor fantastic, extrem de uman, romanul spunea povestea unei maturizării și simbolizează fapte dureroase învelindu-le în pojghița protectoare a fanteziei, pentru a le face mai ușor de acceptat și de înțeles de mintea unui copil de 7 ani. Revenit pe plaiuri natale, protagonisitul, nenumit, ajunge, ca și cum ceva l-ar fi atras acolo, la ferma familiei Hempstock, unde, ca prin vis, începe să-și amintească întâmpări din trecut. La capătul aleii se află un iaz, pe care prietena lui din copilărie, Lettie, fata tinerei Hempstock, dispărută în mod misterios, îl numea ocean. Și prin forța imaginației și a magiei, chiar devine un ocean. Transportat în lumea copilăriei, i se desfășoară aievea un basm în care el este protagonist și din care iese maturizat, dar fără să-și mai amintească basmul, modificat de mintea lui matură într-o poveste normală.”
[Cumpără de aici]

 

  1. Andreea ne îndeamnă să ieșim din zona de confort a literaturii europene și să ne orientăm către cea orientală: Khaled Hosseini, „Și munții au ecou”

„Literatura orientală are un dar pe care l-am sesizat cu ceva vreme în urmă: dramele cele mai profunde, situaţiile critice şi toate grozăviile lumii nu sunt relatate pur şi simplu, ci sunt învăluite în fire narative, devin poveşti, pilde de transmis. Uneori, acest lucru poate lăsa impresia unei trivializări a situaţiei descrise, dar veţi descoperi că povestea nu face decât să evidenţieze cu delicateţe perspectiva pe care autorul o propune cititorului. Povestea pe care tatăl o spune copiilor, pe drumul spre Kabul, povestea relaţiei între Adel, al cărui tată îşi duce viaţa sub semnul violenţei şi al controlului, şi Gholam, copilul născut într-o tabără de refugiaţi din Pakistan şi alte poveşti ce răsar pe parcursul firului epic au scopul clar de a construi o imagine amplă a unei lumi. Istoria mare se clădeşte din istorii mici, legate între ele, poveşti individuale care se ating, se întretaie, au impact una asupra celeilalte.”
[Cumpără de aici]

 

  1. De la Andrei, proză scurtă canadiană: ,  „Bătrâna canapea albastră şi alte povestiri”

„Fie că vorbeşte despre o canapea veche furată şi apoi regăsită, sau se referă la o plapumă şi mai veche, căreia i se dă o întrebuinţare nouă, autorul canadian o face cu mult umor, reuşind să aducă în prim plan universuri aparent lipsite de importanţă & substanţă.

De altfel, nici iniţiativele inedite sau aberante nu lipsesc din prozele lui . Cum arată, de exemplu, o organizaţie a tuturor celor care poartă prenumele Seymour sau cum se manifestă o pasiune patologică pentru fotografiat sinagogi şi mai apoi biserici? Totul este integrat într-un spaţiu citadin nord-american beneficiind de câteva popasuri în Israel. Şi dacă e să ne luăm după spusele celor de la The Bull Calf (revistă canadiană de recenzii şi critică literară), Mayne atinge apogeul comediei atunci când se joacă la limita ireverenţei.”
[Cumpără de  aici]

 

  1. Alunecăm ușor spre SF cu Isaac Asimov, „Fundația”, despre care ne povestește Marius.

„Pentru iubitorii de intrigi, războaie şi tot ceea ce înseamnă evoluţie spirituală, religie implementată şi controlată de un grup restrâns de oameni, de navete spaţiale, de scuturi de protecţie energetice, de arme sofisticate, dar şi de călătorii fantastice printre planetele Imperiului Galactic, „Fundaţia” vine cu un set complet care vă va purta paşii spre necunoscut, ţinându-vă ancoraţi de imperfecţiunile rasei umane.”
[Cumpără de aici]

 

  1. Povestirile dark, dar nu lipsite de sensibilitate și impregnate de curiozitate privind natura iubirii sunt perfecte pentru a te detașa de rutina zilinică. De la Sowilo, Ian McEwan, „Prima dragoste, ultimele ritualuri. În așternuturi”

„McEwan scindează psihicul uman și îl face reprezentativ pentru întreaga acțiune a personajelor.(…) Faptul că reușește să pună în scenă  sensibilitatea și disecarea interioară prin intermediul sexualității este o tehnică desvărșită, însă fără să devină principalul pilon al narațiunii. Astfel, scriitura autorului conține arabescuri sexuale fără să alunece în vulgaritate sau în cealaltă extremă. Captivant este și modul în care dionisiacul menține atmosfera atât cât substratul uman devine putred sau învins, descoperit și anatomizat până în pânzele albe.”
[Cumpără de aici]

 

Atât pentru voi deocamdată, stay tuned, pregătesc și alte bunătăți!

 

biblioteca

Până data viitoare, spor la citit! Iar pentru ieșit din casă, we strongly recommend:  Teatru. Acum se desfășoară FNT.

 

P.S. Nu uitați că aștept feed-back-ul vostru sau chiar alte recomandări pe care să le includ data viitoare, dintre cărțile pe care le găsiți pe SemneBune.

sursa foto aici

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Isabela

Isabela
Isabela este absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității București și vede cititul ca o formă de terapie, la fel ca și dansul, muzica sau fotografia. Funcționează pe principiul: avem nevoie doar de puțină frumusețe. Zi de zi. Puțin câte puțin. Peste tot.