Încă de la început ne dăm seama că volumul de debut al tinerei poete Teodora Gheorghe este puțin atipic. În general poeții își grupează poemele pe cicluri, pe momente, pe mici capitole, care spun sau nu o poveste, dar care se delimitează de celelalte părți și creează legături între ele, la nivel metatextual, subtextual, prin motive comune, reluări de teme sau alte artificii poetice. Volumul Moartea era un iepure șchiop încalcă această regulă nescrisă. Poemele ei, de dimensiuni mici spre medii nu se grupează în mod aparent, nu există cicluri, nu există capitole și nici o poveste unitară a volumului, un ceva care să lege poemele între ele. Pare o înșiruire de poeme și atât, dar cititorul își dă repede seama că poeta nu are nevoie de delimitări, fiindcă poemele ei spun într-un fel cam aceeași poveste: faptul divers, nu atât de divers, de a trăi, de a fi în lume, de a citi, de a iubi, de a muri și alte nimicuri omenești.
Poeta descrie etape din viața ei, pune sentimente în cuvinte, se ”leagă” de nume cunoscute ale literaturii sau artei, într-un omagiu postmodernist, cum este cazul poemelor: Mărțișor de E. A. Poe sau Forevermore în care Poe își arată chipul și influența sau a poemului Tablou suprarealist, dedicat lui Dali. Tânăra poetă se joacă de-a rememorarea, de-a omagiul, pliază timpul, aduce în chip semiotic imagini ce nu mai aparțin unui Eu, unui trup, ci întregii lumi, întregului spațiu ficțional. Poe nu mai e doar un om care la un moment dat a scris, e autorul Corbului, e chipul cu mustață pe care și-l tatuează tinerii rebeli pe braț pentru a trăi mai intens literatura sau doar pentru a intra într-o categorie a celor pe care îi ating cuvintele lui. Teodora Gheorghe nu se tatuează, sau cel puțin nu se spune nimic în carte despre așa ceva, ci scrie, se folosește de cuvinte care nu aparțin nimănui, dar care amintesc de ceva, de cineva.
În căutarea lui Dumnezeu, a Evei cea dintâi, poeta trece prin ușa Alicei și intră într-o Țară a Minunilor, condusă de un iepure șchiop, și unde descoperă un copac aflat în mijloc, de unde o privește Adam, un tânăr fără chip pe care îl domină. Poezia ei are o atingere de feminism, de returnare a poveștii Genezei biblice: ”în ziua a șaptea mă odihnesc/ și arunc cotoarele de măr/ unul nimerește pe pământ;/ din el crește o femeie/ brațele ei se întind de-a lungul istoriei.// pot în sfârșit să dorm liniștit/ acum are cine să mă nască. ( A șaptea zi, p. 66). Dumnezeu în care nu ne spune dacă crede are nevoie de o femeie pentru a se naște și metafora poate fi prelungită la actul creației literare. Motivul adamic apare în multe poeme și Eva nu reprezintă doar tentația, ci necesitatea de a cădea, de a mușca mărul, tocmai pentru a trăi. Și din viața de zi cu zi, banală, cu ceaiuri, plimbări, ploaie, toamnă, pantofi, iepuri magici se naște poezia.
O poezie tinerească, în stilul deja obișnuit al ultimilor ani, doar că mai moale, aproape deloc violent, fără sânge și traume, cu notații ca de jurnal. Nu mereu îi iese, unele poeme sunt stângace sau au ieșit prea repede, dar atmosfera generală a cărții – și într-o carte de poeme atmosfera e mare parte din joc și miză – este una tandră, idelistă, sentimentală, dar nu la modul zaharisit, ci la modul blând, de visare și melancolie. Cartea Teodorei Gheorghe este perfectă pentru o zi ploioasă cum sunt zilele acestea, cu o cană cu ceai fierbinte alături. Citești și îți amintești de viața, de viața care ni se întâmplă tuturor.
În final, un mic amănunt care nu ține de poetă ci mai mult de Editura Karth: coperta este extrem de atrăgătoare și mă îndeamnă pe mine, cititorul, să iau cartea acasă și nu greșesc dacă o fac, însă uneori foile aleg să plece din carte, de parcă ar avea altă treabă. Sau poate e de vină toamna și vor să pice. Dar dacă pică, cine mai știe unde se duc?
Autor: Teodora Gheorghe
Titlu: Moartea era un iepure șchiop
Editura: Karth
Colecția: IDC
Număr pagini: 96
Preț: 15 ron
Comments are closed.