E primul roman de Bachmann pe care l-am citit (și singurul se pare, căci doar acesta a rămas în picioare după incendiul din 1973, cel în care autoarea și-a pierdut viața). Da, vorbesc despre acea Ingeborg Bachmann care a corespondat vreme îndelungată cu Paul Celan, amândoi fiind îndrăgostiți de literatură. Ea l-a susținut pe Celan să scrie și să publice, iar el a admirat-o. Astfel, Ingeborg le scrie părinților ei, într-o scrisoare, pe 20 mai 1948: ” Poetul suprarealist Paul Celan s-a îndrăgostit foarte tare de mine”. Relația lor a fost una complicată și renumită în istoria Germaniei postbelice, amândoi fiind cuprinși de stări similare precum vină, abandon, stări poetice și atracție erotică, lucru vizibil în volumul intitulat Timp al inimii (Editura Art, 2010, colecția Ocheanul întors ) volum care cuprinde corespondența celor doi și alte corespondențe ale acestora cu Max Frisch și Gisele Celan-Lestrange.
Malina reprezintă un roman împărțit în mii de cioburi, le poți aranja cum vrei, totul e interpretabil. În mare, este vorba despre trei personaje: Malina, soțul, autoarea ascunsă sub eul feminin și Ivan, amantul. Interesant este că eul narativ nu spune niciodată că Malina este soțul sau că Ivan ar fi amantul, e o permanentă engimă pentru cititor. La prima vedere, știm că personajul principal comite adulter, dar pe parcursul cărții totul se destramă, se sparge în mii de bucăți care se asamblează dificil și mereu altfel. Stilul lui Bachmann este ușor de urmărit, dar eliptic prin frazele lungi, interminabile, care amintesc de Javier Marias. Autoarea inserează din când în când replici umoristice, menite parcă să alungă plictisul ochilor cititorului (pentru că da, e cam dificil să urmărești paragrafe întregi alcătuite din fraze ca niște pânze de păianjen) și ca punct de reper în universul bachmannian (să zicem?) e singurătatea și angoasa. Interpretarea mea este că întregul nucleu al romanului reprezintă o altă mască a eului narativ, e o incursiune în psihicul fragil și instabil al autoarei, că personajele principale Malina și Ivan (pentru că ambii sunt personaje principale, unul se țese din celălalt și amândoi se țes din eul feminin) sunt de fapt alte măști pictate grațios, alte personalități ale autoarei. Cu riscul de a mă pierde printre paranteze ca un Tezeu în labirint, sunt sigură că romanul Malina poate fi categorisit drept un roman dark & twisted, cum ne place nouă să zicem, și fiecare își creează singur propria pânză pe care o urmează.
Ivan și cu mine: lumea convergentă.
Malina și cu mine, pentru că suntem unul: lumea divergentă.
În memoria scriitoarei se acordă în fiecare an premiul Ingeborg Bachmann, în Klagenfurt, una dintre cele mai importante distincții literare din spațiul literar german.Romanul a fost ecranizat în 1991 de Werner Schroeter, avându-i în distribuție pe Isabelle Huppert și Mathieu Carriere, cu un scenariu de Elfriede Jelinek.
Titlu: Malina
Autor. Ingeborg Bachmann
Editura: Humanitas
Colecția: Raftul Denisei
ISBN: 978-973-50-1608-1
Număr pagini: 277
An apariție: 2007
Traducător: Ramona Trufin
Preț estimativ: 30 RON
sursa foto