Alberto Manguel – Jurnal de lectură

Jurnal-de-lecturaCând am cumpărat această carte (era vară, eram cu nişte prieteni în grădina de la Cărtureşti Verona şi am intrat să salut cărţile; da, cred că pot să-mi amintesc de unde şi în ce împrejurări am luat fiecare carte), mi-a atras atenţia, mai întâi, coperta. Avea o grafică altfel şi era o editură pe care nu o ştiam. Apoi, am văzut numele autorului. După care, m-am uitat un pic la descrierea de pe ultima copertă şi am decis: trebuie să o citesc.

Pentru cei care nu ştiu nimic despre Alberto Manguel, este un scriitor, traducător şi editor născut în Buenos Aires, cunoscut mai ales ca fiind cel care mulţi ani i-a citit lui , pe care l-a cunoscut când acesta era aproape orb. Aşadar, am putea spune că este un cititor profesionist. De altfel, într-un interviu, el chiar spunea că s-ar defini mai ales ca cititor, faptul că a scris cărţi fiind o întâmplare, o consecinţă a faptului că a citit atât de mult.

Cartea este intitulată Jurnal de lectură, iar la cuprins se găsesc 12 titluri de cărţi, fiecare dintre ele asociate cu câte o lună a anului. A nu se înţelege, însă, că ar fi vorba despre o carte de recenzii. Nici vorbă. Este exact ce spune titlul, un jurnal, adică o serie de însemnări făcute pe marginea lecturii titlurilor respective, plus alte notiţe generate de aceleaşi lecturi, notiţe despre lume, despre viaţă, despre prieteni, despre întâmplări din perioada când Alberto Manguel citea acele cărţi.

Pe ultima copertă a cărţii, se spune:

„În vreme ce călătorea la Calgary, Alberto Manguel a fost frapat că romanul pe care îl citea (Afinităţi elective, Goethe) părea să reflecte haosul social al lumii în care trăia.
Un articol din ziarul acelei zile era brusc pus în lumină de un pasaj din roman, o lungă reflecţie stârnită de un singur cuvânt. Atunci a hotărât să păstreze aceste momente, recitind o carte în fiecare luna, alcătuindu-şi astfel Jurnalul, de o voluptate molipsitoare a lecturii, care, ca orice literatură de calitate, reprezintă un adevărat festin intelectual pentru gândire.”

Aşadar, timp de un an, Alberto Manguel reciteşte câte o carte dintre cele care l-au marcat, într-un fel sau altul, şi îşi notează impresii de lectură, gânduri, amintiri, senzaţii.

„Lectura este o conversaţie. Nebunii se lasă antrenaţi în dialoguri imaginare, pecare le ascultă în minte; cititorii se angajează, tot aşa, în dialogul tăcut pe care-l antrenează cuvintele de pe pagină. De obicei răspunsul celui care citeşte nu este înregistrat, dar se întâmplă ca, uneori, cititorul să simtă impulsul de a pune mâna pe creion, ca să noteze pe marginea textului. Un comentariu făcut cu creionul pe marginea paginii – o glosă ca o umbră ce însoţeşte cartea favorită – se întâmplă să extindă textul, să îl aducă într-un alt timp, într-o altă experienţă; ceea ce dă substanţă iluziei că volumul ne vorbeşte şi ne vizează existenţa (a noastră, a cititorilor).”

„Oamenii de ştiinţă au imaginat că, înainte de a lua fiinţă, universul s-a aflat în stare de potenţialitate, cu timpul şi spaţiul în suspensie – „într-o ceaţă a posibilului”, după spusa unui comentator – până la Big Bang. Această experienţă latentă n-ar trebui să-l mire pe cititor, pentru care fiecare carte există într-o condiţie de vis, până când mâinile care o deschid şi ochii care o parcurg ajung să trezească la conştienţă cuvintele. Paginile ce urmează sunt o încercare de a înregistra câteva asemenea treziri.”

Şi avem apoi însemnări despre Invenţia lui Morel, de Adolfo Bioy Casares, Insula doctorului Moreau, de H. G. Wells, Don Quijote, de Cervantes, Deşertul tătarilor, de Dino Buzzati şi alte câteva, pe care vă las să le descoperiţi singuri.

Am încercat să găsesc câteva fragmente pe care să le aduc aici, fragmente care, spun eu, ar trezi pofta pentru această carte. Mi-e greu să aleg, pentru că sunt foarte multe. Totuşi, aleg o însemnare a lui Manguel din zilele când citea Kim, de Rudyard Kipling:


Joi

O scrisoare cu adresa expeditorului necunoscută, reexpediată de editorul meu american. Cineva cu un nume care acum nu înseamnă nimic pentru mine îmi scrie ca să-mi spună că ne-am întâlnit când aveam eu unsprezece sau doisprezece ani şi tot timpul ăsta a păstrat în minte ceva ce am făcut eu atunci. Mă gândesc la rezultatele îndelungate, târzii, ale unor lucruri pe care eu am uitat că le-am spus ori le-am făcut – lucruri oarecare, nesemnificative.

După o jumătate de oră reiau Kim de unde îl lăsasem ieri la o lectură şi găsesc aceste cuvinte ale lui Lama: „Ai slobozit o Făptură în lume şi, asemenea unei pietre aruncate într-un lac, consecinţele se întind şi tu nu ştii până unde.”

Recunosc că în lista aceasta a lui Manguel am găsit unele cărţi pe care nu le citisem, iar comentariile lui pe marginea lor m-au făcut să le caut. La fel cum mi-am pus în gând să recitesc altele, pentru că mi-a deschis perspective diferite în privinţa lor. Oricum, din proprie experienţă ştiu că orice carte recitită o percepi altfel, prin prisma experienţei acumulate între timp, experienţă de lectură, de viaţă, de tot.
Autor: Alberto Manguel
Editura: Baroque Books & Arts
Anul apariţiei: 2012
Număr de pagini: 224
ISBN: 978-606-93227-6-5
Preţ: 39,90 lei

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.