Suzie Collins – Jocurile Foamei

Se știe că în situații de mare intensitate, mai ales când viața lor este în pericol, oamenii reacționează în mod neașteptat. Lupta pentru supraviețuire este un război fără milă cu lumea și cu ceilalți, din care, nu neaparat cel mai puternic învinge, ci cel care se adaptează cel mai bine și care reușete să se folosească de tot ce găsește în jurul lui. În Jocurile Foamei despre asta este vorba, despre supraviețuirea în timpul unori jocuri mortale, desfășurate an de an și la care participă 24 de copii. În viitor, în urma unui război mondial, lumea este aproape de distrugere și fosta America se grupează în 13 districte inițial, unul dintre ele este distrus și pentru a se ”sărbători” distrugerea celui de-al 13-lea, dar mai ales pentru că cei care conduc, Capitolul, vor să le readucă aminte celor rămași în 12 districte  că nesupunerea se pedepsește. Astfel că, an de an, câte 2 copii din fiecare district, un băiat și o fată, sunt aruncați într-o arenă în care se ucid unii pe alții, iar învingătorul este răsplătit împreună cu familia și districtul din care face parte, primind o nouă casă, într-un district special amenajat, iar cei din district primesc mâncare.

În primul al trilogiei, Suzie Collins țese intriga ce va avea un deznodământ neașteptat în volumul trei. Chiar dacă publicul țintă este format din adolescenți/tineri, această distopie poate fi citită de orice om, indiferent de vârstă,  fiindcă este foarte bine scrisă, intriga te prinde, personajele sunt veridice (sunt sigur că adolescenta de 16 ani, Katniss Evergreen, va ajunge una dintre eroinele preferate ale literaturii) și ideea de arenă, de luptă pe viață și pe moarte, ideea că oamenii se uită la Tv, fac pariuri ca la un meci de fotbal, este intrigantă și prinde.

Bineînțeles, ideea nu este extrem de originală, dacă stăm să ne gândim că Stephen King a scris două cărți despre concursuri în care oamenii mor și rămâne un singur câștigător- Fugarul și Marșul cel lung, amândouă apărute sub pseudonimul Richard Bachman, însă Suzie Collins reușește să ducă povestea la un nou nivel și jocurile devin un pretext pentru multe alte povești.

Katniss se luptă atât cu moartea, în arenă, cât și cu pasiunea pentru doi băieți: Gale, cel cu care ea obișnuia să vâneze și care rămâne acasă și Peete, cel care intră cu ea în joc și cu care crează echipă. Într-un final lucrurile se îmbârligă și se crează premizele pentru următorul .

Scriitura este bună, descrierile au ceva cinematografic și pictural în ele, practic vezi în fața ochilor fiecare detaliu, mai ales când e vorba de prezentarea diferitelor mâncăruri sau când se prezintă un nou fel de îmbrăcăminte pe care protagoniștii îl poartă atât în studiourile de televiziune, în timpul interviurilor, cât și în arenă. Obsesia pentru hrană capătă valențe mistice, la fel cum setea de circ a celor ce privesc este tâtâ de vulgară în cruzimea și totuși inocența ei, fiindcă o mare parte din privitori, cei din Capitoliu, sunt pur și simplu niște oameni fără identitate, superficiali, care nu pun importanță pe nimic, cu atât mai puțin pe viața unori tineri a căror moarte pare ceva extrem de natural.

Încă din primul volum al seriei, Jocurile Foamei, care este un preludiu pentru ceea ce urmează, cârligul te prinde în mrejele poveștii și pot spune că printre sutele de cărți pentru tineri, dintre cele plasate într-un imaginar fantasy, aceasta este o carte care își atinge foarte bine scopul: acela de a crea o lume în care cititorul să poată pătrunde și în care, chiar dacă nu ar vrea să trăiască, se implică afectiv și poartă cu sine destinul personajelor. Povestea se complică în celelalte două volume, Sfidarea si Revolta,  mor personaje principale, se distrug povești și se dărâmă frontiere, doar pentru ca o lume nouă să poată triumfa. Deznodământul este oarecum previzibil, dar extrem de intens.

Am văzut și filmul care s-a făcut după primul volum, dar este necesar să citiți cartea înainte, deoarece cartea oferă totul cititorului ce vrea să descopere o poveste care dezgolită de fantasy, poate fi până la urmă, povestea oricărui om care se luptă pentru o viață mai bună, într-o lume mai bună.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.