Constanța Buzea – Crestetul ghetarului. Jurnal 1969-1971

Am citit cu mare uimire, groaza si duiosie jurnalul Constanței Buzea,”Crestetul ghetarului. Jurnal 1969-1971″, , 2010, prima soție a lui Adrian Paunescu și o poetă foarte bună pe care v-o recomand cu mare drag. Am citit spre rusinea mea doar un volum al ei,'”Agonice” de prin ’70 cred, când înca mai era cu Păunescu. Din păcate doamna Buzea nu vorbeste foarte frumos despre perioada cât a fost măritata cu stimabilul poet, din contra, scoate la iveala multe episoade destul de grave care contureaza nu foarte suav, un portret al poetului din care reies multe defecte și un caracter neplacut. Trebuie să spun din start că în copilarie eram un mare fan Păunescu,din lipsă de altceva, poate m-a captivat și personalitatea acestuia, asta pana am crescut și m-a dezamăgit. I-am citit multe dintre cartile de poezie, prea groase, prea multe, chiar și romanul, „Vinovat de iubire”, mai mult din curiozitate și o oarecare nostalgie, dar este extrem de prost scris, dezamăgitor, cu doar câteva momente faine, ca de exemplu răstignirea doctorului la sfarsitul cărții,cu siringi bătute în palme, în frig, în ninsoare.

Din lectura jurnalului doamnei Buzea reiese un portret neplăcut al lui Paunescu. Este descris ca un om care practica adulterul pe față, ca un om dur, gălăgios, nepăsator, neiubitor și căruia îi plăcea să își tortureze emoțional soția. Scria mult, la început inspirat, plin de talent, a și luat premiul pentru volumul de debut, dar apoi s-a dat pe populism și pe lingușire și a început să scrie. Se voia in centrul atenției, înmugurea Păunescu cel care va controla masele. Din citirea jurnalului am rămas cu o ciudată senzație și o ușoară confuzie și mă întreb dacă el a apucat să-l citeasca înainte să moară și ce reacții o fi avut. Mă intreb de asemena de ce doamna Buzea s-a hotarat sa îl publice, de ce acum, de ce nu mai demult? Sunt întrebări la care probabil nu voi primi răspuns.

Jurnalul este scris cu emoție pură. Scenele legate de apariția copiilor sunt înduioșătoare. Mama trebuia să aibă grijă de ei, să facă mâncare și în același timp găsea și timp să citească, să scrie. Dar șocurile emoționale venite din partea poetului sunt ucugătoare, storc lacrimile femeii. Este marcant episodul când poetul vine acasă și-i mărturisește cu nepăsare că tocmai i s-au născut două gemene cu o altă femeie și doamna Buzea este obligată să meargă să le vadă, fără drept de a spune nu. Dar ea găsește puterea de a fi blândă, de a îi citi poeziile care vin în torrente, de a zâmbi la petreceri, de a scris acest jurnal aiuritor.

Un alt episod important este cel al călătoriei în America. Statul acolo un an și întâlnirea cu Mircea Eliade pentru celebrul interviu pe care Adrian Păunescu i l-a luat. Nu o să povestesc, sunt pagini halucinante, dar am rămas cu un gust amar: Păunescu tânjea după țara lui, după comunism, după miile de oameni care să-i vadă talentul și personalitatea. Acolo era un anonim și suferea din cauza asta. Nu a înțeles nimic din capitalism și nu a venit cu idei noi în țară. Generația lui în blugi a fost un eșec, datorită ideologizării. Putea face lucruri remarcabile, a și făcut câteva, nimic de zis, ceea ce înseamnă că putea, știa cum, avea trecere la Ceaușescu, dar a preferat un cult al personalității proprii, lucru care de fapt i-a și îngropat într-un final Cenaclul Flacăra. Nu putea exista decât un singur om care să manipuleze masele și acela era Marele Conducător.

O carte bine scrisă, reală, prea reală. Lectură obligatorie.

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.