Editura Herald lansează în cadrul colecţiei Philosophia Perennis, Autoritate spirituală şi putere temporală, o lucrare extrem de actuală, care îşi propune soluţionarea crizei care bântuie lumea modernă, prin reevaluarea raporturilor între autoritatea spirituală şi puterea temporală.
Maestru al unei spiritualităţi pierdute şi critic acerb al modernităţii laicizante, René Guénon realizează în acest eseu concentrat o comparaţie bine structurată între cele două registre permanent aflate în conflict în istoria omenirii: autoritatea spirituală şi puterea temporală. Dacă prima se întemeiază pe o tradiţie revelată şi primordială, transmisă pe cale orală, filiaţie asupra căreia trebuie să vegheze, cea de-a doua are ca fundament o tradiţie scripturală, mai întâi de extracţie revelată, gestionată de sacerdoţi, apoi preluată prin transfer simbolic de puterea monarhică şi uzurpată finalmente, prin revoluţie, de puterea laică în sens politic modern.
Guénon subliniază substituirea ilicită şi violentă a legitimei autorităţi spirituale, cu care, o perioadă istorică îndelungată, regalitatea s-a confundat, de către guvernământul de tip laic, prin acapararea atribuţiilor sacerdotale golite de sensul lor transcendent. De aici, graţie acestui raptus violent, s-a produs sărăcirea spirituală a modernităţii, prin despiritualizarea progresivă a lumii. In planul analizei istorice, este extrem de interesantă incursiunea autorului în universul sacru hindus, ale cărui instituţii şi mecanisme pare să le cunoască la perfecţie.