Robert Șerban – Tehnici de camuflaj

a publicat anul trecut un nou volum, Tehnici de camuflaj, la editura , foarte bine primit de critică și cititori. A avut recenzii numeroase, iar versurile din volum au circulat pe rețelele de socializare. Acest lucru se poate datora atât numelui autorului, care este foarte cunoscut, dar mai ales calității textelor poetice, care surprind prin concizie, idei si un stil bine definit, individualizat.

Autorul este prolific, scrie și publică la un interval constant de timp, face emisiuni la televizor, conduce interviuri, se implică și în viața socială. S-a zis despre poezia sa că ar fi una de notație, de transformare a faptului divers în material poetic. Părerea aceasta nu este departe de adevăr, însă este incompletă. Poetul nu este un simplu observator al realității, ci un descoperitor al miraculosului, pe care îl decupează din mundan și îl expune fără însă a-l îngroșa sau trivializa.

Nimic nu este banal în versurile poetului, în ciuda aparentei simplități. Bineînțeles, notația este in primul rând atenție la detaliul ieșit din comun, dar cu un twist la final precum în poezia „Semn de carte”:

mă opresc din citit
pun cartea jos
lângă pat
îmi așez mâinile pe piept
una peste alta
și închid ochii

poziția asta
te îngrijorează
fiindcă de fiecare dată
după câteva secunde
îmi spui tare și rar
că mă iubești

Nu știu dacă formularea a mai fost folosită, dar eu aș numi o parte din poezia lui minimalism mistic. În cuvinte puține, aparent simple, poetul descrie partea nevăzută, pentru a folosi titlul unui volum de eseuri de H.R. Patapievici.  Să luăm drept exemplu poezia „Urmăritorul”:

Dumnezeu
e întotdeauna
cu un pas înaintea mea
iar pe mine
nici măcar
Petru
nu mă cheamă

Nu putea afirma neapărat că Robert Șerban este un poet religios, chiar dacă subiectul îl pasionează, fapt observat de mine și în alte volume (ca de exemplu, Puțin sub linie), cât un căutător al sacrului în mundan. Precizia cu care prinde ca într-un clasor imaginar scene peste care cei mai mulți trec cu vederea, fac din el și un poet al imaginarului social. La Robert Șerban, viața casnicã este și ea prilej de notație care surpinde prin noutate, ca în poezia „Duminica lucrătoare”:

mașina de spălat vase
și mașina de spălat rufe
lucrează și duminica
și iau asupra lor păcatul și necurățenia noastră

Ideea cã mașinile preiau păcatul nostru mi s-a părut una dintre cele mai frumoase și mai sfâșietoare din tot volumul. Poetul surprinde viața contemporană scuturată de sacru, dar în care dorința de spiritualitate este dublată de o postmodernă frică de păcat. O seamă de ritualuri casnice, de obiecte și obiceiuri din cele comune devin la Robert Șerban prilej de meditație și de mirare. Uneori vede lumea cu un ochi naiv, alteori surprinde cruditatea și derapajele din jurul lui. Poezia sa este una lipsita de zorzoane și de betele. Uneori pare că este un maestru zen sau un înțelept, iar poeziile sunt vorbe de duh, ca în „Asonanță”:

clopotul morții
și
clopotul sărbătorii
sunt aceleași
dar
niciodată
nu bat
la fel

Robert Șerban a ajuns la o maturitate poetica incontestabilă, la o precizie a versului la care mulți nu ajung niciodată. De asemenea, este un poet egal cu sine și cu fiecare volum crește, își mărește colecția de fotografii decupate din viața de zi cu zi peste care suflă poezie, ca un sticlar care transformă o bobiță de sticlă într-un obiect gingaș și fragil.

(sursă foto)

Titlu: Tehnici de camuflaj
Autor: Robert Șerban
Editură:
An apariție: 2018

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.