De ce sunt necesare topurile de carte

  • Cele mai bune volume de non-ficțiune din 2018
  • O carte despre 20 dintre cele mai vorbite limbi de pe planetă
  • De ce sunt necesare topurile de carte
  • Ecranizarea unui roman al lui James Baldwin
  • 10 intelectuali contemporani, despre lumea în care trăim

Este sfârșit de an și, pe unde te întorci, pe unde te sucești, dai de diverse topuri. M-am oprit și eu la încă unul, pe care l-am găsit pe independent.co.uk și care mi s-a părut interesant. Cele mai bune 16 volume de non-ficțiune, din 2018. Lista se deschide cu o carte din categoria Memorii și biografii, mai exact, cu In Extremis: The Life of War Correspondent Marie Colvin, scrisă de prietena ei, Lindsey Hilsum. Marie Colvin a fost unul dintre cei mai buni și mai cunoscuți corespondenți de război. După ce fusese lovită de o grenadă în Sri Lanka, își pierduse vederea la ochiul stâng și umbla cu el acoperit cu un petic negru, în stilul piraților, lucru devenit un fel de marcă a ei. A fost omorâtă în Siria, în 2012. Anul acesta s-a făcut și un film despre ea, A Private War, pe care nu l-am văzut încă, dar îl am pe lista de așteptare. La categoria Istorie este menționat volumul A Short History of Europe, From Pericles to Putin, de . Spre deosebire de volumele de istorie detaliate, masive, acesta este unul concis, un fel de ghid istoric al bătrânului nostru continent. Pe aceeași listă se găsește o biografie a lui Churchill, povestea unui spion rus, ascensiunea lui Ben Fogle pe , câteva cărți de design interior și chiar un volum de gastronomie foarte interesant prin împrejurările în care a luat naștere, împrejurări despre care vă las să citiți în prezentarea din articol.

**

Pe npr.org mi-a atras atenția recenzia unui volum intitulat Babel. Around the World in Twenty Languages, de . În lume se vorbesc azi aproximativ 6.000 de limbi și încă nu s-a ajuns la o explicație general acceptată pentru faptul că oamenii folosesc atât de multe limbaje diferite. Iar să încerci să vorbești despre toate într-o carte ar fi din start o misiune imposibilă. De aceea, autorul cărții amintite alege să povestească despre douăzeci dintre cele mai utilizate limbi de pe planetă, dintre care limba arabă, mandarina, engleza, tamila, javaneza și altele. Autorul dedică fiecărei limbi despre care ne vorbește câte un capitol sau două –  cum este în cazul limbii japoneze, de exemplu – și ne prezintă pentru fiecare câte o caracteristică, o trăsătură mai puțin obișnuită. Asta, pe lângă istoricul lor și pe lângă unele detalii amuzante, care să-i ajute la lectură și pe cei care nu sunt specialiști în lingvistică. De altfel, din recenzie, reiese că este o carte accesibilă tuturor, chiar dacă subiectul abordat pare unul complicat. Sunt sigură că este foarte interesantă și sunt curioasă dacă, la un moment dat, va fi tradusă și la noi.

**

Și, pentru că tot am pomenit de diverse topuri și liste de cărți pe care le întâlnim la fiecare sfârșit de an, cei de la The New York Times explică și cum fac ei aceste alegeri, cum ajung anumite titluri în topurile amintite. Ai fi tentat să crezi că sunt întocmite fie după preferințele celor care le fac, fie la întâmplare, fie după cât de populare s-au dovedit unele cărți, de-a lungul anului. Totuși, nu este așa. Cel puțin în cazul The New York Times. Până la finele unui an, rafturile librăriilor se umplu cu sute și sute de cărți, din variate genuri, stiluri și categorii. Uneori, te întrebi cum de scrie atâta lume și te trezești ușor confuz, pentru că nu știi ce să alegi. Chiar recent, o prietenă solicita pe FB recomandări de cărți și de site-uri cu recenzii și prezentări, care să o ajute să se orienteze în marea de literatură de pe piață. De aceea sunt necesare topurile și recenziile, cel puțin cele scrise după anumite criterii. Este nevoie ca cititorii să fie uneori îndrumați, să li se spună care sunt volumele care merită atenție. Sigur că gusturile sunt foarte diverse, dar tocmai de aceea este nevoie de criteriile de valoare despre care aminteam. În plus, de câte ori m-am oprit asupra unor topuri sau liste de recomandări, inclusiv de peste an, am observat că acoperă o gamă largă de genuri și stiluri, iar asta înseamnă tot atâtea gusturi diferite. În articolul despre care vă spun, cei de la The New York Times explică felul în care întocmesc ei trei dintre cele mai cunoscute și deja tradiționale topuri ale lor10 Best Books of 2018, the 100 Notable Books of 2018 and the Times Critics’ Top Books of 2018. The Notables, spun ei, reprezintă crème de la crème: cărți în care se combină talentul de a spune o poveste cu un discurs narativ puternic, cu o voce distinctă și o proză de calitate. Se arată apoi cum aleg criticii cărțile pe care le consideră remarcabile și așa mai departe… întregul articol merită citit, pentru că vă va ajuta să înțelegeți cum să vă orientați printre rafturile pline cu cărți

**

Nu știu dacă este doar o impresie a mea, dar îmi pare că în ultimii ani am văzut, mai mult ca niciodată, ecranizări ale unor cărți, unele foarte reușite, altele mai puțin. Și, chiar dacă unii spun că niciodată un film nu va egala narativ o carte, eu cred că astfel de intersectări ale artelor sunt oportune și necesare. De ce am adus vorba despre asta? Pentru că pe newyorker.com am găsit un interviu cu Barry Jenkins, cel care a regizat Moonlight, în 2016, și care în 2018 a făcut un film după romanul If Beale Street Could Talk, al lui James Baldwin, film programat să apară în cinematografele din SUA în 25 decembrie. Vă reamintesc că o parte dintre cărțile lui James Baldwin au fost traduse și la noi și vi le recomand, în cazul în care nu le-ați citit încă. De exemplu, Altă țară, apărută anul trecut la Editura Paralela 45, și Camera lui Giovanni, apărută anul acesta la Editura Black Button Books. În interviul amintit, Barry Jenkins vorbește despre cum a început să-l citească pe James Baldwin și cum a ajuns să facă un film după unul dintre romanele lui. Despre cum vede el povestea din carte, despre contextul în care a fost scrisă și despre cât de actuală este încă, despre replicile preferate, despre cum unul dintre actori intră în rol, despre soundtrack-ul pe care se regăsește și Blue in Green, songul lui Poate că, de data aceasta, filmul vă va convinge să-l citiți pe Baldwin. De cele mai multe ori, este invers: cartea te atrage spre ecranizare. Cine știe? Încercați.

**

De-a lungul acestui an am întâlnit multe cărți, inclusiv de ficțiune, inspirate din realitatea socială și politică, din lumea în care trăim și din a cărei transformare facem parte. Asta mă face să recomand o carte despre care cei de la Editura Art au scris zilele trecute pe blogul lor – Marea regresie: de ce traim un moment istoric. ”Cu toții dedicăm foarte mult timp dezbaterii globale, continue, pe marginea problemelor la zi, prin ceea ce comentăm în pe pereții virtuali ai prietenilor ori ai „dușmanilor” ideologici, în subsolurile publicațiilor, în bulele noastre de informație. Cu toate acestea, dialogul public a devenit, în ultimii ani, din ce în ce mai vulnerabil: rațiunea face față cu greu exploziilor de dezinformare, instigărilor la ură, campaniilor din ce în ce mai virulente împotriva celuilalt (imigranți, refugiați, persoane LGBT ș.a.m.d.) În hărmălaia generalizată, conectată la mecanisme din ce în ce mai savante prin care informația devine armă, ne e din ce în ce mai greu să discutăm limpede și să căutăm soluții reale pentru problemele unei lumi în continuă mișcare. Tocmai de aceea, textele adunate în Marea regresie sunt un exercițiu extrem de util pentru a ne reaminti forța și necesitatea argumentelor și a analizei nuanțate. Cei zece autori, printre care se numără unii dintre cei mai pertinenți intelectuali ai acestei epoci – filosofi ca Zygmunt Bauman sau Bruno Latour, antropologul Arjun Appadurai, teoreticiana feministă Nancy Fraser sau celebrul jurnalist britanic -, completează din perspective diferite imaginea lumii fracturate din zilele noastre”, se spune în prezentarea de pe blogul editurii, care este mai detaliată și pe care vă invit să o citiți. Eu am pus cartea pe lista de viitoare cumpărături.


„Books long to be read as we humans long to be loved”, spunea Keira Michelle Telford. Știu că sună un pic cheesy, dar… e luna cadourilor, oferiți cărți, oameni buni!


surse foto: editura-art.ro și nytimes.com


” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.