„Charles Dickens” de Olga Ștefan [fragment]

Cu o forță surprinzătoare și, totodată, cu un soi de ironie jucată, volumul Olgăi Ștefan se întoarce împotriva poeziei confesive de azi, punând în pagină – încă din contra-invocația ce domină prologul întâiului poem – o satiră cu structură narativă. Motiv pentru care meditațiile sale nu ocolesc temele majore ale discursului liric. Ba dimpotrivă, aș zice că nu doar prin parcurgerea deziluziilor melodioase, ci și prin opulența lexicală, ele constituie tocmai fundamentul unei lungi revelații tenebroase care practică infatuarea doar pentru a demasca elucubrațiile alegerilor noastre cotidiene. Mereu conștientă de promisiunea ruinelor, proiectează, cu impresionantă luciditate, arhitectura celor mai teribile obsesii existențiale, astfel că, între domesticirea decepției și sălbăticirea ființelor de porțelan, poeta scoate la iveală proaspete nuanțe ale angoasei pe măsură ce-și dezlănțuie „mahalaua interioară”. Odă penitenței, cartea asamblează basoreliefuri glaciale, la fel cum statuarea vocilor transformă detaliile peisajelor înconjurătoare în etapele unui destin personal. Necrosimbolism, ecologizarea memoriei și a dezastrelor scripturale compune – urmârind arabescul ritmurilor corporale – un superb nimb al solitudinii crepusculare. (Alex Ciorogar)



foarte bine

hoituri incandescente,
nu-mi vorbiţi, rămâneţi pe catafalcuri.
n-o să scriu ca şi cum aş construi în jurul meu
un sarcofag din pănuşi.

destui
şi-au înălţat poezia
din oseminte şi lego şi o privesc retard
cum adie.

adn-urile oamenilor pe care i-am înşelat
s-au resorbit. trec prin lume fără miros.

con artist precoce, îmi spun: liberă.

dar trenul ăla s-a dus.

e silă în retractilitate, silă în dragostea altruistă:
o faptă bună să fii acolo
şi goală
când detectezi tristeţe sau disperare,

însă devii gumilastic.

faci totul cu zâmbetul pe buze,
nu eşti un cal de povară.
totuşi zeilor nu le place,
zeilor nu le place nimic.

să fii mereu pregătită pentru nedreptate.
eu sunt mereu pregătită pentru nedreptate.
mi-am adunat boarfele de sub un balcon pe care se înalţă
mâna maicii domnului.
am cules mărăcini şi, uneori, m-am culat între ei
ca un inel pierdut, ca o zgaibă pe care-o ignori
până creşte şi devine pe pielea ta
calvin klein
o floare a morţii.

toate astea nu m-au rănit.

şi fandositele de pe scenă şi fetele care au sărit de la balcon,
şi supralicitata plath
s-au smiorcăit pentru bucătărioare de alamă,
prăjitoare miniaturale, o căsuţă portabilă.

miasma nu le-a luat urma.

la semimaratonul ăsta ai pe unde să te strecori
pentru un duş binemeritat
şi refreshments.

trec prin lume cu mediocritate şi umilinţă,
fără motive să mor şi poate cu o sănătate de fier
ce regret e bun făcut,
nu se va înălţa diafan
dintr-o floare de nufăr cu cheiţă
într-un efort compensatoriu.

foarte bine.

2

croaziera

nicio răsplată pentru arta autizantă la care m-am întors,
doar fantasme de copil al străzii înainte să doarmă

(duhul superstar locuieşte în tine, parazit, până la toamnă,
când va învia cu trupul şi va uimi o lume.)

cine-mi va vinde mie dar sticluţe aurii,
vise scămoşate?

scrii şi tot inocent treci
printr-o ţară de sălbatici, spre o mare mai rece.
ipocrit e rânjetul atlaşilor de la cap de pod
şi al femeilor care-ţi întind,
în parcări, cina.

cuvintele cu k şi tz din vechile mailuri
sunt moarte şi hieroglife acum.
ce-ţi scriu e doar scam, urgenţa să ne facem
nedreptăţile uitate, spuză, o criză oarecare.

în limba mea pocită nu-ţi mai poate fi dor de nimeni.
popor va rima mereu cu ogor.

la urechea muzicală a omului de fier,
cele mai sinistre contribuţii.

am furat tot ce puteam fura din pomul bolnav al lumii.
privind înapoi, copilul sperios
îşi recunoaşte păcatul,
eu însă sunt mândră şi nu mă mai tem:

sub acest poncho stă supusul, în ie se-mbracă
şi revoluţionara splendidă, cercei cu clopoţei
lovesc aerul greu de fumigene.


Titlu volum: Charles Dickens

Autor: Olga Ştefan

Editura: frACTalia

Colecția: Poezie contemporană

An apariție: 2017


Olga Ştefan s-a născut la data de 23 octombrie 1988, în Hunedoara. În 2010, a absolvit Facultatea de Litere din Cluj-Napoca (secţiile: „Literatură universală şi comparată“ şi „Limba şi literatura română“), iar în 2012, programul masteral „Istoria imaginilor – Istoria ideilor“, din cadrul aceleiaşi facultăţi. Între 2011 şi 2016, a fost cercetător în cadrul grantului CNCSIS „Antiutopii: A face şi desface realitatea. Testarea lumilor posibile“. Actualmente se pregăteşte pentru susţinerea unei teze de doctorat pe tema „simulacrelor“ literare şi predă limba şi literatura română la Colegiul Național „George Coșbuc“, din Cluj-Napoca. A început să scrie poezie la vârsta de 8 ani. În copilărie a publicat câteva plachete pe care, ulterior, le-a renegat. Ca elevă, a fost premiată în cadrul mai multor concursuri literare (Prometheus, 2005, Tinere condeie, 1999-2005, LicArt, 2005, 2006). Debutul său asumat este volumul „Toate ceasurile” (editura Vinea, 2006,  distins, în 2007, cu Marele Premiu „Tudor Arghezi“). Acesta a fost urmat, la un deceniu distanță, de „Saturn, zeul“ (Editura Charmides, 2016).

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 3023