„Limbajul poeziei scaldice. Metafore kenning și termeni poetici în poezia scaldică a secolelor VII-XIII” [fragment]

În martie 2017, va fi publicat studiul: Limbajul poeziei scaldice. Metafore kenning și termeni poetici în scaldică a secolelor VII-XIII, la editura frACTalia.

*

Limbajul Poeziei Scaldice, metafore kenning și termeni poetici în scaldică a secolelor VII-XIII reprezintă un comentariu la tratatul de poetică Skáldskaparmál (Limbajul poeziei), capitolul al II-lea al vastei opere Edda în Proză[1], alcătuită în secolul al XIII-lea de învățatul islandez Snorri Sturluson. Inițiată cu cinci ani în urmă, ca parte a unui proiect doctoral, prima intenție legată de această cercetare a fost aceea de a alcătui un dicționar de metafore kenning, care să investigheze procesele semantice articulate în metaforele kenning din poemele scaldice, citate de Snorri Sturluson în Skáldskaparmál, încredințată fiind că relevanța demersurilor axate doar pe analiza tehnicii de creație a poeziei scaldice rămâne discutabilă și parțială. Vasta bibliografie pe această temă, descoperită în bibliotecile universităților din Roskilde, Aarhus și Copenhaga, dar și cercetarea manuscrisului Codex Wormianus, aflat în păstrarea Institutului Arnmagnaean, patronat de Facultatea de Umanistică a Universității din Copenhaga, m-au îndemnat spre o abordare mai puțin scolastică, axată pe surprinderea modului în care metaforele kenning structurează realitatea, oferind în acelaşi timp, în termeni humboldtieni, o viziune proprie asupra lumii nordului medieval. Din punct de vedere metodologic, propun o serie de premise de interpretare a principalelor concepte desemnate metaforic în scaldică – cerul, pământul, bărbatul, femeia, inima (pasiunea), marea, corabia, capul (gândirea), Iisus, iarna, gura (vorbirea) ̶ ale căror articulări au favorizat crearea unei tehnici de creație, legitimată ca poetică doar o dată cu activitatea de recuperare întreprinsă de Snorri Sturluson în secolul al XIII-lea.


PĂMÂNTUL

(fragment)

Definită în mitologia nordică doar prin relaţiile pe care le dezvoltă cu celelalte zeităţi, Jörd[2], zeiţa pământului, este introdusă târziu în istoria facerii lumii. După iruperea uriaşului Ymir din hăul Ginnungagap şi uciderea lui de către Odin Vili şi Vé, sistemul cosmologic se organizează pe crengile copacului Yggdrasil, arborele lumii care susţine cerul. În cosmologia eddică, lumea locuită de oameni se numeşte Miðgarðr, situată la mică distanţă de Ásgarðr, fortăreaţa zeilor[3]. În afara lumii locuite se află regiunea Útgardar, unde trăiesc demonii, iar spre răsărit, separată prin râuri de lumea oamenilor, se situează Jötunheimr, lume a uriaşilor de piatră şi gheaţă. Lumea ştiută este înconjurată de o mare în care şarpele Miðgarðului locuieşte cu tot trupul încolăcit în jurul lumii pământului de mijloc[4]. Faptul că sudul, unde se află tărâmul focului fiorosul Múspellsheimr, a fost creat înainte de facerea lumii este intepretat de Rudolf Simek ca un concept târziu, de inspiraţie maniheistă (Simek, 2008: 53).

În Skáldskaparmál, Snorri Sturluson recomandă scalzilor să desemneze metaforic pământul astfel:

Pământului să-i spuneţi carnea lui Ymir şi mamă a lui Thorfiica lui Ónarr, mireasa lui Odin, rivala lui Frigg, Rindr şi Gunnlöd, soacra lui Sif, podea a cămării furtunilor, mare a tuturor bestiilor, fiică a nopţii, sora lui Audr şi soră a zilei.

(Sturluson/Brodeur 1916: 136, Sturluson/Faulkes 1998: 35, t.n.)

 

Carnea lui Ymir

Uciderea uriaşului Ymir în mitul creaţiei din mitologia nordică şi facerea lumii din părţile trupului său reprezintă actul suprem prin care haosul se organizează şi elevează într-un cosmos. Născută în urma căsătoriei urieşiţei Nótt (noaptea) cu Ónarr[5], zeiţa Jörd[6] este sora lui Auðr (prosperitatea) şi Dagr (ziua)[7]. Portretizată în poemul Háleygjatal[8], compus de Eyvindr Finnsson Skáldaspillir, ca mireasă a lui Tyr căsăpitul, Jörd se bucură de toate atributele unei zeități supreme de vreme ce, subliniază Rudolf Simek (2008), numele lui Tyr derivă din Dyeus (cf. Dyaus), zeitate supremă în religia indo-europeană şi substantiv generic care la origine desemnează zeul[9].

Mireasa lui Tyr căsăpitul[10] e stăpânită de brațul regelui nostru

Până la răsărit de Egðir.

Spre slava lui am încins încă o dată zeiească petrecere,

Invincibilă și eternă asemeni unui pod de piatră.

(Eyvindr Finnsson Skáldaspillir, Háleygjatal, frag. t.n.)

Relaţia intimă dintre rege şi pământul pe care îl stăpâneşte, dezvoltată în imaginea posedării pământului chiar prin acte violente, sugerează legitimitatea şi datoria unui rege nu doar de a stăpâni, ci şi de a cuceri noi teritorii. Metafora pământului-mireasă se referă însă la teritorii, nu la relaţiile dintre oameni, „de-aceea trebuie interpretată în termeni de putere şi stăpânire asupra unui regat ale cărui graniţe tind să fie extinse” (Steinsland, 2011: 31, t.n.).

În același secol, scaldul Eyjólfr dáðaskáld, supranumit poetul faptelor eroice, celebrează în Bandadrápa, singurul său cunoscut, viața regelui Eirikr care o cucerește pe mireasa lui Odin, îndeplinind prin aceasta voinţa zeilor:

Tânăr fiind, regele a pornit să-și înfrunte adversarul într-un târziu de noapte,

Călătorind pe schiurile alunecoase ale tărâmului peștilor[11]

Împreună cu însoțitorii săi egali în vitejie.

Pe Skopti l-a doborât războinicul cu sabia-i înflăcărată,

Hrană lupilor și șoimilor l-a dat.

Viața celui care dăruia luptătorilor săi focul mâinilor[12]

A fost smulsă de atotputernicul distrugător al comorilor[13]

Și pământul a fost cucerit spre bucuria zeilor.

Încă nevârstnic regele nostru, călătorind pe vipera mărilor[14]

Și luptând în multe bătălii, și-a așezat coiful victorios

Pe fruntea miresei lui Odin[15].

În Gotland a fost, măturându-i coastele de-a lungul și de-a latul,

Boarea mării nu i-au fost potrivnică, iar prada de război a fost pe măsură.

Stăpânul nostru și-a oprit apoi calul mărilor[16] în Staurr.

Pescărușul rănilor[17] a ciugulit din zori și până-n seară din capetele vikingilor.

În marea încleștare a săbiilor de pe țărmul nisipos, ducele își apăra pământul.

De neoprit a fost păstrătorul flăcării care plutește pe marea războinicilor[18]

El a devastat Staraya Ladoga, din Rusia lui Vladimir,

Mărite rege, veștile de acolo spuneau că ai intrat în Rusia dinspre răsărit.

(Eyjólfr dáðaskáld, Bandadrápa, frag. t.n.)

Analiza versului eddic şi scaldic legitimează presupoziția că metafora kenning cu cea mai mare frecvenţă care desemnează zeiţa personificată a Pământului este cea de consoartă a zeului Odin[19], poeţii comparând în poemele lor campaniile de cucerire ale unor noi teritorii, cu modul în care Odin o posedă pe zeiţa Jörd. Aceasta ar fi proiecţia orizontală a cosmosului, în care Eleazar Meletinskij identifică opoziţiile ordine-dezordine, centru-periferie, aproape-departe, cetatea-pustiul, acasă-sălbăticie, complementare celei care se creează pe axa verticală a copacului Yggdrasil, cosmos versus haos[20].

 

Bibliografie:

 

Surse:

Snorri Sturluson, The Prose Edda, 1916, Arthur Gilchrist Brodeur (trad.), New York: The American-Scandinavian Foundation

Snorri Sturluson, Edda: Prologue and Gylfaginning, 2005 Anthony Faulkes (ed.), 2nd edition. London: Viking Society for Northern Research.

Eyvindr skáldaspillir FinnssonHáleygjatal,

1973 Finnur Jónsson (trad.) în Den Norsk-islandske skjaldedigtning, p. 57 – 65.

2012 Russell Poole (ed. și trad.) în Skaldic Poetry of the Scandinavian

Middle Ages: Vol. 1: Poetry from the Kings’ Sagas 1: From Mythical Times

to c. 1035. Diana Whaley (ed.): 170–212. Turnhout: Brepols.

Eyjólfr dáðaskáld, Bandadrápa

1973 Finnur Jónsson (trad.) în Den Norsk-islandske skjaldedigtning, p. 190 – 192.

2012 Russell Poole, (introd.) Eyjólfr dáðaskáld, Bandadrápa’ in Diana Whaley (ed.), Poetry from the Kings’ Sagas 1: From Mythical Times to c. 1035. Skaldic Poetry of the Scandinavian Middle Ages 1. Brepols, Turnhout, p. 454.

 

Literatură:

Clunies Ross, M. (2005), A history of Old Norse Poetry and Poetics, Cambridge: D.S. Brewer.

Meletinskij, E. (1974), Scandinavian Mythology as a System of Oppositions, în The Journal of Symbolic Anthropology 2, p. 57 – 78.

Simek, R. (2008) Dictionary of Northern Mythology, Suffolk: Boydell & Brewer.

Steinsland, G. (2011), Origin Myths and Rulership, în Ideology and power in the viking and middle ages – Scandinavia, Iceland, Ireland, Orkney and the Faeroes, p. 15 – 69.


[1] Considerată „cea mai importantă contribuție la dezvoltarea poeticii medievale scandinave” (Clunies Ross, 2005: 157), Edda în Proză reprezintă, în același timp, unul dintre cele mai interesante și originale tratate de poetică.

[2] În limbile scandinave moderne, Jörd este un termen comun care desemnează pământul.

[3] Despre facerea lumii în mitologia nordică, vezi capitolul care se referă la Cer.

[4] Tărâmul morţilor şi al zeiţei Hel este situat sub Miðgarðr.

[5]Cele trei mariaje pe care Nótt (noaptea) le-a consumat cu Naglfari, Ónnar şi Delingr sunt evocate de Snorri Sturluson în capitolul X din Gylfaginning, unde scaldul islandez amintește că noaptea este fiica uriaşului Norfi sau Narfi din Jötunheimr. Neagră şi întunecată asemeni strămoşilor ei, Noaptea s-a căsătorit prima dată cu  Naglfari şi apoi cu Ónarr. Cu cel din urmă a avut o fiică pe care au numit-o Jörd (Pământ) (cf. Snorri Sturluson, Skáldskaparmál).

[6] Jörd este o zeiţă, nu o urieşiţă, chiar dacă ei este din stirpea uriaşilor. Cazul lui Odin este unul asemănător, el însuşi fiind născut din urieşiţa Bestla.

[7]Personificare a zilei, Dagr este fiul lui Nott şi a piticului Dellingr, al cărui nume se traduce prin strălucitorul sau faimosul (Simek, 2008: 59). În Skáldskaparmál, Dagr este numit strămoşul spiţei Doglingar.

[8] Háleygjatal cuprinde o genealogie în care scaldul pretinde descendența regelui său din panteonul zeilor nordici.

[9] De-aici hangatyr, în traducere literală zeul spânzurat, aluzie la sacrificiul zeului Odin, dar şi la rolul lui Tyr ca zeu al justiţiei (cf. Simek, 2008).

[10] Pământul

[11] Kenning dublu care desemnează metaforic corabia (schiurile mării) și marea (tărâmul peștilor).

[12] Aurul

[13] Distrugătorul comorilor îl desemnează pe regele generos, cel care împarte comorile cu oamenii săi.

[14] Corabia

[15] Pământul

[16] Corabia

[17] Corbul

[18] Kenning dublu care desemnează metaforic sabia (flacăra) și sângele (marea războinicilor).

[19] Soţia zeului Odin în mitologia nordică este zeiţa Frigg, însă o metaforă kenning precum soţia lui Odin în versul eddic şi scaldic se referă doar la zeiţa Jörd.

[20] Eleazar Meletinskij distinge o axă verticală şi una orizontală în descrierea relaţiei dintre timp şi spaţiu în mitologia nordică. Cea verticală se manifestă în copacul Yggdrasil care leagă ţinuturile cereşti de cele subpământene, iar cea de-a doua, în cercul pământului, unde se află Ásgarðr, Miðgarðr şi lumile uriaşilor. În cadrul sistemului spaţial, sistemul antropocentric orizontal este construit pe opoziţia dintre partea de mijloc închisă a pământului (Miðgarðr), şi ceea se află dincolo de limitele sale, în afara incintei, o sferă ostilă şi lipsită de civilizație (Útgarðar).


  

Flavia Teoc (1971)

Volume publicate (selectiv): Înzeire, versuri, Albatros, Bucureşti, 1997; Trestie şi plumb, interviuri, Limes, Cluj-Napoca, 2001; Braţul pierdut, versuri, Albatros, Bucureşti, 2001; Cronograf, versuri (volum antologic), Eikon, Cluj – Napoca, 2004; Kyrie Lex, proză, Cartea Românească, Bucureşti, 2009; Calendar românesc în 12 cronici şi o precuvântare, publicistică, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca, 2009; Naim Araidi, Oameni din Galilea (traducere din limba engleză), Brumar, Timişoara, 2014.

Studii publicate în reviste de specialitate: Transylvanian Review (studiul „Martin Opitz – un pionier al barocului”), Dacoromania (studiul „Métaphores kenning qui désignent  Jésus Christ dans la poétique des scaldes scandinaves”), Actele Congresului International de la Udine L’eredità scientifica di Eugenio Coseriu-Beyond Saussure. Eugenio Coseriu’s scientific legacy (2013) (studiul „The kenning as a unit of repeated speech”).

Lasă un semn

comentarii

Semne bune de la Persoane juridice

Descarcă, completează și semnează Contractul de sponsorizare prin care afacerea ta poate susține educația culturală.
Dacă firma este plătitoare de impozit pe profit: 20%;
Dacă firma este plătitoare de impozit pe venit: 20% trimestrial;
Dacă ești PFA, sponsorizarea este deductibilă la calculul impozitului pe venit în limita a 5% din venitul net.
ASOCIAȚIA PENTRU EDUCAȚIE ȘI CULTURĂ ADLITTERA (A.E.C.A.) este înscrisă în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale (INTERNT-266538804).
Virează către noi să putem avea coerență și mai multă consistență în informațiile culturale de care ai nevoie.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Semnu' Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.