Alin Ioan (n. 1981): Îi place să meargă cu bicicleta și să privească lumea prin obiectivul aparatului de fotografat. Consumă multă cafea și muzică. A publicat poezie în câteva reviste. Locuiește în Arad. Primul său volum de poezie, cer de rigips, nori de glet, a apărut anul trecut la editura frACTalia.
[fragment]
***
mă ridic din cadă,
în oglinda cu mâner
se reflectă tavanul neterminat
un cer verzui de rigips,
nori albi de glet.
alerg ud
tălpile lasă urme în praf
,,n-ai dat cu aspiratorul nici azi”
,,am aspirații mai mari”,
dar știu că mai mult decât să mă ocup de meșteri,
să cumpăr materiale de construcții și să mut obiecte
nu voi face nimic altceva.
,,man scrie, atât, chiar
atunci când nu scrii.”
„omule, ieri am spart ușa de la intrarea în casă,
s-a futut broasca,
pe care am amânat să o schimb, apoi a trebuit
să găsesc soluții.
asta după ce am văzut moartă
o pisică pe care am mângâiat-o săptămâna trecută
lângă biserică. nu știu de ce
m-am gândit o clipă
la pupila dilatată
a lui david bowie.
am fost să vedem casa, ne-a plăcut, am cules nuci,
am văzut pisicile din vecini,
pe una am convins-o să coboare,
semn bun.
de trei luni ne-am mutat la casă,
au trecut
entuziasmul,
isteria, oboseala, sictirul.
acum știu, îmi pregătesc locul în care
voi muri.
cu o săptămână înainte de crăciun
fiică-mea aleargă dintr-o cameră într-alta,
ara scoate decorațiuni din cutii
îi iau disperat din mână beculețele cu baterii și mi le înfășor în jurul capului,
,,te rog să îmi faci repede o poză
pentru care să primesc peste o sută de like-uri”
și dau mai tare volumul la piesa We no who U R a lui Nick Cave.
„tata acum să te vedem
cum zbori”, îmi sugerează fiică-mea,
în timp ce eu dau scroll
cu privirile mamei ei înfipte în spate.
azi noapte am rămas fără curent,
un electrician disponibil
înainte de orice. am făcut foc în teracotă,
am dormit toți într-un pat ca șobolanii,
dimineață am făcut cafea la ibric
înjurând dependența de confort și curent electric.
am devenit un maniac,
zilnic mă plimb dintr-o parte în alta
a casei
număr imperfecțiunile, crăpăturile,
găurile din pereți, uneori le ating
de parcă în mâinile mele ar zace o putere tămăduitoare.
nucul din curte are ochi,
îi are pe toți.
am terminat de recondiționat un scăunel de lemn,
are ințialele meșterului și anul în care a fost executat
- cu un an mai bătrân decât tata.
patru ore am făcut curat, am scos din casă, pivniță și pod
tot ce au adunat oamenii aștia într-o viață
„stai liniștit, așa o să aduni și tu”
aș vrea să stau ca diogene în butoi
și să spun oricui se apropie de mine
dă-te la o parte că îmi iei din lumina soarelui.
m-am întâlnit cu v. și s.,
făceau grătare pe aragaz și beau cidru de mere.
,,ce mai fac poeții celebri” le-am zis.
,,ce să facă, grătare. dacă vrei cidru, ia-ți din geantă.”
,,scrii prea din tine, ar trebui să depășești faza asta.”
,,omule, anul ăsta o să debutezi în volum.”
,,citești cărți afectate, e și asta o perioadă, te înțeleg.”
,,aruncă tot ce ai scris până acum, ia-o de la capăt.”
a doua zi abia mi-am ținut capul în mâini
și m-am îndopat cu scobutil.
se pare că fac poze mai bine decât scriu.
,,e ca și cum ai spune gătesc mai bine decât descânt,
înot mai bine decât mă scufund” îmi zice c.
,,le încurc rău, în fotografie fac poezie, în poezie fac fotografie,
și nici în viața privată nu sunt mai breaz”
încep să mă simt un maestru al cumpătării o dată la câteva luni,
după lungi excese de cafea și alcool,
când bolesc jumătate de zi, vomit și mă mint
,,ești un loser, mi-am imaginat altfel ziua de azi
cred că o faci intenționat să ne fuți weekend-urile.“
,,o să treacă și faza asta, când simți un gol,
când crezi că n-ai nimic de spus”
,,păsărica, păsărica”
și îmi afund disperat capul în pernă.
îl privesc pe electrician, un om banal, cu ochi spectrali
cum mâinile lui dizgrațioase au atâta dexteritate
în a mânui cablurile de curent sub tensiune,
,,nu vreți să cobor siguranța?“ îi spun
,,nu,
nu-ți fie frică, astăzi vei fi cu mine înapoi
în confort.”
meșterii ăștia the new god
cer de rigips, nori de glet
îți șoptesc dimineața la ureche
ca pe o mantră.
Ultimul interviu cu Alin, aici.