„cer de rigips, nori de glet” de Alin Ioan [fragment]

(n. 1981): Îi place să meargă cu bicicleta și să privească lumea prin obiectivul aparatului de fotografat. Consumă multă cafea și muzică. A publicat în câteva reviste. Locuiește în Arad. Primul său volum de , cer de rigips, nori de glet, a apărut anul trecut la .


[]


***

mă ridic din cadă,

în oglinda cu mâner

se reflectă tavanul neterminat

un cer verzui de rigips,

nori albi de glet.

alerg ud

tălpile lasă urme în praf

,,n-ai dat cu aspiratorul nici azi”

,,am aspirații mai mari”,

dar știu că mai mult decât să mă ocup de meșteri,

să cumpăr materiale de construcții și să mut obiecte

nu voi face nimic altceva.

,,man scrie, atât, chiar

atunci când nu scrii.”

„omule, ieri am spart ușa de la intrarea în casă,

s-a futut broasca,

pe care am amânat să o schimb, apoi a trebuit

să găsesc soluții.

asta după ce am văzut moartă

o pisică pe care am mângâiat-o săptămâna trecută

lângă biserică. nu știu de ce

m-am gândit o clipă

la pupila dilatată

a lui david bowie.

am fost să vedem casa, ne-a plăcut, am cules nuci,

am văzut pisicile din vecini,

pe una am convins-o să coboare,

semn bun.

de trei luni ne-am mutat la casă,

au trecut

entuziasmul,

isteria, oboseala, sictirul.

acum știu, îmi pregătesc locul în care

voi muri.

cu o săptămână înainte de crăciun

fiică-mea aleargă dintr-o cameră într-alta,

ara scoate decorațiuni din cutii

îi iau disperat din mână beculețele cu baterii și mi le înfășor în jurul capului,

,,te rog să îmi faci repede o poză

pentru care să primesc peste o sută de like-uri”

și dau mai tare volumul la piesa We no who U R a lui Nick Cave.

„tata acum să te vedem

cum zbori”, îmi sugerează fiică-mea,

în timp ce eu dau scroll

cu privirile mamei ei înfipte în spate.

azi noapte am rămas fără curent,

un electrician disponibil

înainte de orice. am făcut foc în teracotă,

am dormit toți într-un pat ca șobolanii,

dimineață am făcut cafea la ibric

înjurând dependența de confort și curent electric.

am devenit un maniac,

zilnic mă plimb dintr-o parte în alta

a casei

număr imperfecțiunile, crăpăturile,

găurile din pereți, uneori le ating

de parcă în mâinile mele ar zace o putere tămăduitoare.

nucul din curte are ochi,

îi are pe toți.

am terminat de recondiționat un scăunel de lemn,

are ințialele meșterului și anul în care a fost executat

  1. cu un an mai bătrân decât tata.

patru ore am făcut curat, am scos din casă, pivniță și pod

tot ce au adunat oamenii aștia într-o viață

„stai liniștit, așa o să aduni și tu”

aș vrea să stau ca diogene în butoi

și să spun oricui se apropie de mine

dă-te la o parte că îmi iei din lumina soarelui.

 

m-am întâlnit cu v. și s.,

făceau grătare pe aragaz și beau cidru de mere.

,,ce mai fac poeții celebri” le-am zis.

,,ce să facă, grătare. dacă vrei cidru, ia-ți din geantă.”

,,scrii prea din tine, ar trebui să depășești faza asta.”

,,omule, anul ăsta o să debutezi în volum.”

,,citești cărți afectate, e și asta o perioadă, te înțeleg.”

,,aruncă tot ce ai scris până acum, ia-o de la capăt.”

a doua zi abia mi-am ținut capul în mâini

și m-am îndopat cu scobutil.

se pare că fac poze mai bine decât scriu.

,,e ca și cum ai spune gătesc mai bine decât descânt,

înot mai bine decât mă scufund”  îmi zice c.

,,le încurc rău, în fac , în fac ,

și nici în viața privată nu sunt mai breaz”

încep să mă simt un maestru al cumpătării o dată la câteva luni,

după lungi excese de cafea și alcool,

când bolesc jumătate de zi, vomit și mă mint

,,ești un loser, mi-am imaginat altfel ziua de azi

cred că o faci intenționat să ne fuți weekend-urile.“

,,o să treacă și faza asta, când simți un gol,

când crezi că n-ai nimic de spus”

,,păsărica, păsărica”

și îmi afund disperat capul în pernă.

îl privesc pe electrician, un om banal, cu ochi spectrali

cum mâinile lui dizgrațioase au atâta dexteritate

în a mânui cablurile de curent sub tensiune,

,,nu vreți să cobor siguranța?“ îi spun

,,nu,

nu-ți fie frică, astăzi vei fi cu mine înapoi

în confort.”

meșterii ăștia the new god

cer de rigips, nori de glet

îți șoptesc dimineața la ureche

ca pe o mantră.

Această prezentare necesită JavaScript.


Ultimul interviu cu Alin, aici.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2671