Minunatele aventuri ale lui Tom Jr pe insula Corfu, de Adina Uzunu [fragment]

În această vară, grupul frACTalia a lansat , o editură care va încerca să adune sub sintagma „literatură pentru copii” toate acele manifestări literare marginale, excluse din „marea literatură”, genurile de trecere dinspre forme legitimate ca autoritare și învestite cu putere spre formele „slabe” sau, așa-zis, „minore” ale literaturii.

Primul titlu pe care îl propunem celor mari şi mici este: Minunatele aventuri ale lui Tom Jr pe insula Corfu, de , şi însoţit de ilustraţiile Oanei Ispir.

Vor urma: Ghicitori pentru Lulu, de , şi albumul de grafică Poziţia cititorului, de .


: M-am născut într-un orășel, aproape de mare. Când am crescut, am pornit să studiez Literele la universitatea ce poartă numele poetului latin exilat. Mai târziu, m-am mutat la București, alături de sufletul meu pereche și, timp de cinci ani și jumătate, am studiat Literele și aici. După ce am încheiat teza de doctorat, mi-am dat seama că tot ce îmi doream să fac era să reînvăț să mă joc. Așa s-au născut Minunatele aventuri ale lui Tom Jr pe insula Corfu. Un lucru mai trebuie să știți despre mine: de la o vreme încoace, de când mă trezesc și până adorm (uneori chiar și în somn), în gând, pe hârtie sau apăsând tastele laptopului la întâmplare, mă joc de-a creatoarea de lumi posibile, imaginez „povești-o mie”.


: Născută în 1980, într-un orășel din inima Bucovinei, draga ei Buchenwald, s-a lăsat plămădită în spiritul acelor plaiuri de poveste. Nu doar clasele primare și gimnaziul au rămas ca o amprentă în minte și în suflet, ci până și grădinița, oameni și dascăli de excepție ghidându-i viitorul în moduri pe care nici nu le bănuia. Liceul teoretic „Eudoxiu Hurmuzachi” va rămâne întotdeauna pentru ea simbol a ceea ce trebuie să însemne educația și bunul simț, iar profesorii de atunci (unii dintre ei profesori și ai părinților ei) rămân icoane în inimă. Aspirând către Științe Politice sau Comunicare, a reușit să devină absolventă de Industrie Alimentară, cu titlul pretențios de Inginer Diplomat. Anii de facultate, deși într-un domeniu ce nu ai spune că o definește, au fost minunați și încă speră să pună în practică ceea ce a acumulat cu mai multă dragoste decât ar fi crezut. După 15 ani petrecuți în București, chemarea vieții mai aproape de natură a dus-o într-un sătuc din sud. Deși tradiția se amestecă în mod neașteptat cu modernismul, deși nu seamănă prea mult cu satele copilăriei, cu livezile Horodnicului și căsuțele cochete ale Rădăuțiului, a reușit să găsească locul potrivit pentru a-și pune pe hârtie copilăria, revăzând-o prin ochii copiilor ei. Împreună cu soțul ei, cei doi copii pe Pământ și unul în Ceruri, alături de nouă găini, două pisici și doi câini, se nasc, printre straturi de roșii și nuci impunători, povești în versuri, se trezesc în inimă Universuri ce le credea pierdute.


: „Îmi e destul de greu să fiu concisă în legătură cu mine fără să intru in șabloane. Nu cred că prezentările gen: vârsta, profesie, statut marital, studii, profesie, etc. pot spune ceva relevant despre o persoană, cred mult mai mult în aflarea micilor detalii aparent irelevante care au darul să ne dezvăluie pe cineva… așadar, sunt o persoană de obicei neliniștită, în căutare, care nu se mulțumește cu ce este. Îmi place să evadez într-o carte, într-o pictură sau un spectacol de teatru, îmi place să văd că ceea ce fac are un sens, îmi place bicicleta, îmi plac câinii și pisicile. Îmi place să savurez cafeaua de dimineață în liniște. Prefer o melodie în căști în locul unei conversații. Și in general subscriu la ceea ce zicea Henry Miller: Am descoperit că ceea dorisem întreaga mea viață era nu să trăiesc, dacă ceea ce fac ceilalți oameni se numeste a trăi, ci să mă exprim. Am aflat relativ târziu, și cu mare surprindere, că îmi provoacă mare plăcere să desenez, că atunci când se întâlnește un creion cu mină cu o coală albă de hârtie rezultatele pot fi uimitoare. Mult timp am crezut că eu voi fi doar un degustător de artă. Prin studenție am început mai serios să desenez și m-am bucurat întotdeauna când cineva aprecia ceea ce făceam. Desenele erau o recompensă în sine, pentru că mă eliberau de demonii interiori și de stările tensionate care de obicei le declanșau. Când am văzut că ele pot plăcea și altora am început să prind curaj și să văd în ele și altceva decât o terapie personală.“


De asemenea, are în pregătire o nouă carte pentru copii, „Porcul zburător“, de Ghe Adacor, iar la începutul anului viitor, va lansa o nouă colecţie prin cartea „Aproape ghicitori sau neştiutele întâmplări de lângă noi“, de Adrian Voicu. Mai multe detalii despre aceste cărţi şi autorii lor, în curând!


fragment din „Minunatele aventuri ale lui Tom Jr pe insula Corfu”


̶  Hei, priviți! spune Tom Jr, și toți trei se întorc cu spatele la șosea. În fața lor, se întindea o livadă neobișnuită. Haideți să mergem să vedem ce-i acolo, vreți? Oare ce copaci sunt ăștia? Pruni?

            Ajunseseră într-o livadă de măslini. Nu se gândiseră niciodată unde cresc măslinele, dar acum aveau ocazia să vadă locul acela magic, care semăna cu o livadă de pomi fructiferi, pe care Jane o văzuse mai demult, într-o carte de-ale lui Charlie. Spiritul Greciei și al insulei Corfu era chiar acolo, iar cei trei prieteni se bucurau din plin de el.

            Câtă veselie a urmat în această livadă-pădure de măslini. Au țopăit, au strigat, au mâncat măsline, s-au urcat în pomi, apoi s-au luat la întrecere să vadă cine ajunge primul jos. Ultimul trebuia să meargă pe o creangă subțire de măslin, legat la ochi cu o frunză și cu o măslină pe cap. Fără să cadă nici el, nici măslina! Câte râsete sau mici supărări, pentru că Marty mereu trebuia să o ia de la capăt.

            După ce au mâncat măsline pe săturate, nici nu mai știau ce să facă cu ele. Trecuse deja o jumătate de zi de joacă, erau un pic obosiți, dar parcă nu le venea să stea locului. Ce s-au gândit ei? Să construiască ceva.

̶  Un palat? întreabă Jane, ca cel al Împărătesei Sissi despre care am tot auzit.

̶  Un palat nu e prea ușor de construit, Jane. Hai, nu fi supărată că n-am ajuns acolo, dacă vrei cu orice preț, vom merge. Găsim noi cum. Uite, mâine dimineață, îi spune Tom Jr.

̶  Serios, mâine dimineață plecăm să vedem palatul?

̶  Da, păi cât de greu poate fi?! Am văzut atâtea autocare, sigur ne va duce unul în apropiere.

̶  Tom Jr, ești grozav, îi spuse Jane și îi sări de gât.

            Marty tuşi prefăcut și se apropie de ei.

̶  Și tu, Marty. Nu te supăra. Vino încoace! Îmbrățișare de grup!

Și astfel, șoriceii se strânseră în brațe cum nu o mai făcuseră de mult. După un scurt moment sentimental, începu iar joaca.

(Minunatele aventuri ale lui Tom Jr pe insula Corfu, de Adina Uzunu, editura Sonia, 2017)


 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2817