Becks merge la școală – Cristina Boncea

Vă mai amintiți de Octopussy? Am scris despre ea aici. Cine a citit-o, și-o amintește cu siguranță, pentru că este o carte pentru adolescenții open-minded ai secolului în care trăim, o carte foarte dezinhibată, șocantă pe alocuri, scrisă de o adolescentă liceană la vremea publicării ei, ceea ce îi conferă o autenticitate aparte. Ei bine, așa cum ne-a promis în interviul acordat SemneBune.ro, Cristina Boncea a publicat continuarea romanului Octopussy. Becks merge la școală a avut lansarea oficială anul acesta la BookFest, iar aici puteți urmări și trailerul cărții, pe YouTube. Din păcate, însă, îndeplinirea promisiunilor din interviu se termină aici, în cazul celui de-al doilea volum.

Becks merge la școală ar fi trebuit să facă lumină în cazul Octopussy, să lămurească dilemele din primul volum, să explice ce e cu desenul făcut de Hyena și de ce un desen a băgat un copil într-un azil, să ne lumineze un pic cu privire la motivația și sursa de informații a unchiului Phil și multe alte aspecte, absolut toate rămase la fel de nelămurite ca și după citirea ultimei pagini din Octopussy. Deși autoarea a avut unele tentative de a aduce elemente noi în poveste, cum ar fi întâlnirea dintre Becks și bunica sa din Anglia, mama lui Gary și a lui Phil, ele nu au fost valorificate până la capăt, dovedindu-se a fi mai degrabă un mod de a amăgi cititorul decât de a-i oferi încă o piesă a puzzle-ului.

De altfel, întregul volum mi s-a părut doar un pretext de a descrie câteva scene de sex și lesbianism, pentru că alt fel de acțiune nu prea există. Becks decide să meargă o școală cu internat din Anglia, cu gândul unic de a „bifa” cât mai multe fete de acolo; reușește să cucerească doar vreo două-trei, dintre care de una se și îndrăgostește; își petrece vacanța dintre semestre la o colegă; face vreo două sesiuni de cumpărături în Londra, în care Cristina Boncea insistă să ne detalieze în cele mai mici amănunte ce, pentru cine și cât a costat fiecare obiect total irelevant cumpărat de Becks; o vizitează pe bunica ei, de la care nu obține nicio informație interesantă, deși potențial ar fi fost; are niște conversații pe Skype cu Hyena, sora ei rămasă în România, tot despre nimic; pleacă într-o excursie organizată cu școala, în care face sex cu Natty, tipa de care se îndrăgostise; apoi se termină școala și se urcă în avion să vină acasă; avionul se prăbușește și Becks moare. The end. Serios! I challenge you să citiți cartea și să mă contraziceți.

Dacă în Octopussy Cristina Boncea promitea să devină o scriitoare de literatură actuală, pentru adolescenții care populează liceele românești în 2016 și mai departe, cu Becks merge la școală a dovedit că se grăbește să scoată titluri care încă nu s-au copt bine nici măcar în mintea ei. Personajele din Becks sunt slab conturate, acțiunile lor sunt surprinzătoare și lipsite de sens pentru cititor, pentru că nu există o construcție psihologică în spatele lor. Legătura puternică dintre Becks și Hyena, pe care am admirat-o în Octopussy, se diluează acum până la transparență în conversații pe Skype și mailuri laconice. Scenele de sex sunt fără sare și piper și, mai ales, fără încărcătura emoțională a celor din Octopussy. Personajele nou introduse, ca bunica din Anglia, Tanti Flori sau verișorul Dragoș, care ar fi putut adăuga nuanțe noi poveștii, nu sunt exploatate absolut deloc. Și dacă n-ar fi existat, povestea nu ar fi fost modificată cu nimic. Tocmai de aceea par și ele doar o umplutură de pagini.

Din păcate, Becks merge la școală este un roman scris pe repede inainte, fără substanță, fără un mesaj nou, fără o dezvoltare suprinzătoare (sau vreo dezvoltare, at all…) a personajelor sau acțiunii, menit să șocheze, dar condamnat să plictisească. În interviul acordat SemneBune.ro, Cristina Boncea spunea că a finalizat și volumul trei. Atunci mi se părea o promisiune frumoasă, dar acum îmi sună mai mult a amenințare.

Vă las cu un citat care încearcă să contureze personajul Becks:

“[…] ea mereu se înșală în privința bărbaților. Ea mereu are așteptări prea mari. În schimb, de la fete nu are nici un fel de așteptare. O dezgustă, în mare parte. Și totuși, nu se poate apropia prea tare de una, fără să vrea s-o fută. Această antiteză, dragostea pentru bărbați și ura față de femei… Și totuși, comportamentul ei masculin, dur… Și totuși, naivitatea ei și nesiguranța care o cuprind în fața unui posesor de pulă… Și dacă mai are și barbă… Totul e atât de complicat! Sexualitatea și orientarea ei romantică sunt încă enigme. […] Becks e o persoană slabă, total condusă de pornirile ei sexuale, de instinctual care îi spune să fugă mereu de propria-i minte.” (pag. 28-29)

Sursa foto aici