SB: Cristina, eşti foarte tânără şi totuşi ai debutat deja cu un roman. Cum ai reuşit? De când ştii că vrei să fii scriitoare?
CB: Foarte bine pusă întrebarea. Cred că am realizat că vreau într-adevăr să fiu scriitoare abia după ce am publicat Octopussy. E adevărat că am cochetat cu scrisul încă de când am învățat să scriu, însă nu știu cât de în serios mi-am luat acest rol. A trebuit să îmi fie validat talentul de către cei de la editură pentru a știi cu adevărat că acesta este drumul pe care vreau să-l urmez în viață. A fost mai degrabă ceva ce a venit pe parcurs, deși mi-am dorit foarte mult să public. Mi-am zis însă că dacă nu reușesc, mă reprofilez total, mi-aș fi putut găsi oricând un alt mare vis.
SB: Cum ai ales editura Herg Benet? Sau ea te-a ales pe tine?
CB: Cred că viceversa, e ceva reciproc. Eu am aflat de cărțile Cristinei Nemerovschi și așa am realizat că în România există literatură contemporană de calitate, că am posibilitatea de a-mi exprima ideile într-un mod nonconformist, lucru de care nu eram foarte conștientă în încercările mele de a scrie – tocmai pentru că nu aveam o voce proprie, încercam să urmez anumite reguli ale literaturii, ceea ce nu există cu adevărat. Am zis că ori îmi public romanul de debut la Herg Benet, ori nu sunt deloc demnă de această carieră.
SB: Povesteşte-ne despre Octopussy. Cum ţi-a venit ideea? Ce scriitori consideri că te-au influenţat în formarea ta ca autoare?
CB: După cum am spus, marea mea influență ca scriitoare a fost Cristina Nemerovschi. Prima oară am citit Sânge Satanic iar asta mi-a schimbat complet viziunea asupra literaturii. Octopussy este compusă bazat pe mai multe vise pe care le-am avut; la început am văzut două gemene blonde stând în cadrul unei uși, apoi am avut imaginea grotească a sanatoriului în care a fost Hyena. Am vrut să scriu cel mai bolnav lucru care îmi trecea prin minte, titlul inițial era “Carnivore Sweets”, inspirat din scena vampirească dintre Candie și Gary. Mi-a plăcut tare mult ideea de a prelua diverse momente din viața personajelor și de a le pune împreună, nu ca într-un puzzle, ci ca într-un colaj, mult mai diversificat, fiindcă nu toate sunt făcute astfel încât să se potrivească dar alcătuiesc totuși un întreg. Am vrut să scriu o poveste despre nebunie, dar și despre normalitate. Unchiul Philip a fost pretextul perfect pentru așa ceva. Ideea titlului mi-a venit pe parcurs, după ce am încercat să mă gândesc la un desen aparent inocent, care să poată avea o conotație sexuală.
SB: Am înţeles că deja pregăteşti un al doilea volum, tot la editura Herg Benet, care ar continua cumva povestea personajelor din Octopussy. Ce ne poţi spune despre asta?
CB: Volumul doi poate fi comandat deja pe site-ul editurii Herg Benet. L-am scris deja de prin iunie, am terminat de scris și volumul trei, dacă e să o luăm așa. În volumul al doilea, “Becks merge la școală”, o avem în prim-plan pe Becks, care are parte de multe aventuri (a se interpreta după bunul plac) în străinătate. Cartea a fost scrisă datorită publicului, care cerea lămuriri pentru multe lucruri din primul volum așa că m-am hotărât să ofer explicațiile necesare. Așadar, dacă ați rămas puțin în ceață după ce ați citit Octopussy, promit mai multe lămuriri în volumul doi. Dacă sunteți curioși, cartea are și un trailer pe YouTube. De asemenea, va avea loc o lansare oficilă în cadrul Bookfest, iar din mai, veți putea găsi cartea și în librării.
SB: Cum ţii legătura cu cititorii tăi? Ce fel de reacţii ai avut de la ei după apariţia romanului Octopussy?
CB: Am cunoscut foarte mulți oameni minunați prin intermediul acestei cărți și am format multe prietenii noi. Am știut de la bun început că trebuie să existe și oameni compatibili cu mine, sufletește vorbind, și că Octopussy e combinația perfectă de lucruri care să îi atragă în viața mea. Am primit multe recenzii pozitive (printre care și cea de la SemneBune.ro), am descoperit la rândul meu scriitori talentați printre oamenii cărora le sunt pe plac. Din păcate, cel mai des vorbim pe Facebook dar mă întâlnesc cu ei pe la lansări sau târguri de carte și schimbăm câteva cuvinte, îmi face o plăcere enormă.
SB: În afară de scris, ce preocupări mai ai în viaţa ta de zi cu zi, cum îţi place să îţi petreci timpul?
CB: Îmi place foarte mult să citesc și cam în jurul acestui lucru se învârte toată viața mea. Fac traduceri ocazionale, mă pregătesc pentru admitere și viitoarea carieră de traducător. De cele mai multe ori, stau acasă și fac planuri în vreunul din carnețelele mele – legate, bineînțeles, tot de cărți, fie că e vorba despre un nou proiect la care vreau să lucrez sau vreo idee nouă de clip pentru BookTube.
SB: Ce sfaturi ai putea da unor tineri care scriu şi ţin manuscrisele „la sertar”? E greu să publici ca scriitor debutant şi foarte tânăr în România actuală?
CB: Eu zic că Herg Benet le oferă o șansă imensă tuturor, nu trebuie decât să ai talent și să fii hotărât în privința direcției în care vrei să meargă manuscrisul tău – de restul se ocupă ei. Totuși, sunt o persoană realistă și pot spune că uneori e bine ca manuscrisele să rămână “la sertar”; nu toată lumea poate să scrie și nu toată lumea ar trebui să o facă. Dacă cineva nu are curajul să facă ceva legat de munca depusă pentru a scrie, cum va avea curajul să atingă mințile altor oameni atunci când îi va apărea presupusa carte pe piață? Sfatul meu: fă ce vrei, privește doar înainte, fără stânga sau dreapta!
Foto: din arhiva personală a Cristinei Boncea. Credit Gabrielle Güvenel.
