Octopussy

Coperta_Octopussy a apărut la editura în 2015, în colecţia √7. este foarte tânără, foarte entuziastă şi foarte hotărâtă, mai ales în ceea ce priveşte scrisul.

Am citit cartea ei de debut într-o seară ploioasă de martie. Am început-o fără mare tragere de inimă, doar pentru că îi venise rândul şi stătuse câteva luni la coadă pentru a ajunge la capătul de sus al teancului. Am ridicat sceptică din sprâncene de-a lungul primelor câteva capitole. Dar nici n-am lăsat-o din mână. Şi nu-mi pare rău, pentru că, ajunsă cu lectura pe la mijloc, deja mă captivase şi soarta mi-a fost pecetluită: am stat trează până am terminat-o. De ce? Pentru că este atât de twisted, atât de weird, atât de întortocheată şi fucked-up, încât, în ciuda scriiturii începătoare, nu te poţi abţine să nu te întrebi ce şi-a mai imaginat autoarea în următorul şi următorul capitol.

Dar să vă prezint situaţia din : personajul central este familia Sugar, o familie ce ar putea părea perversă şi dezaxată lumii exterioare, dar care are o dinamincă foarte bine pusă la punct, care pentru ei funcţionaeză şi îi face fericiţi. Familia este compusă din mama (Constanţa, olteancă frumoasă şi focoasă din Gorj, alintată cu numele Candie), tatăl vitreg (Gary Sugar, englez bogat şi cu o pasiune aparte pentru perversiuni sexuale de orice fel) şi fiicele gemene Becks şi Hyena. Una dintre fete, Hyena, a petrecut câţiva ani într-o instituţie tip sanatoriu, pentru o afecţiune care rămâne încă un mister pentru mine, chiar şi după ce am terminat cartea. În familie nu se vorbeşte despre boala care a ţinut-o departe pe Hyena, nici despre recuperarea miraculoasă care a readus-o în sânul familiei. Cert este că, mare parte din carte, accentul cade pe reconectarea celor două surori şi pe relaţia dintre ele. nu este nici ea foarte departe de vârsta adolescentină la care le plasează pe gemene în roman, însă dă dovadă de o oarecare fineţe psihologică în prezentarea trăirilor şi dinamicii dintre ele. Becks se îndrăgosteşte şi Hyena trece printr-o fază religioasă temporară. Tot temporar, cele două par a fi extrem de diferite în caracter şi preocupări, însă, până la finalul romanului, Cristina Boncea sudează relaţia dintre ele până la paroxism şi dincolo de limitele normalului acceptat de societate.

Deşi Candie şi Gary îşi văd liniştiţi de perversiunile lor sexuale şi gemenele îşi văd şi ele liniştite de treburile lor (care includ şi perversiuni sexuale, desigur), familia pare să funcţioneze ca unsă şi toată lumea este fericită. Aici intervine factorul destabilizator: unchiul Philip – fratele tatălui vitreg, care se mută la ei sub pretextul că este falit şi are nevoie de puţin timp pentru a se repune pe picioare. La început, gemenele au păreri diferite despre el. Becks este intrigată de el, iar Hyena este mai degrabă oripilată. Mama lor face eforturi să îl integreze în familie, iar propriul lui frate pare să îl urască şi să îi reproşeze încă situaţii care l-au frustrat în copilărie. Curând, devine evident că unchiul Phil nu mai stă chiar degeaba, ci pare să scrie o carte, folosind casa familiei Sugar ca un sanctuar de linişte.

Aflăm spre finalul romanului că Phil folosea familia fratelui său şi ca pe un laborator în care cobaiii erau tocmai membrii familiei. El îi strânge într-o zi pe toţi şi încearcă să le explice că i-a studiat pe fiecare în parte şi că îi consideră o familie disfuncţională, ba chiar crede că a descoperit un nou sindrom care se manifestă puternic în casa Sugar, şi pe care l-a numit efectul Octopussy. Phil crede că a dat lovitura în lumea ştiinţifică cu noua sa descoperire, iar Candie, Gary, Becks şi Hyena coalizează împotriva lui şi îl urăsc, formând o familie şi mai unită decât înainte.

Vă las pe voi să descoperiţi ce anume a studiat unchiul Phil în comportamentul membrilor familiei Sugar şi ce crede el că este efectul Octopussy. De asemenea, cu siguranţă vă veţi distra descoperind singuri perversiunile la care se dedau fiecare dintre membrii familiei, pe care Phil îi crede dezaxaţi.

Eu aş vrea doar să mai punctez faptul că în carte apare la un moment dat un desen cu o caracatiţă, pe care Candie susţine că l-ar fi desenat Hyena înainte de a fi internată în instituţia unde şi-a petrecut câţiva ani departe de familie, ba chiar sugerează că desenul ar fi avut vreun rol în diagnosticarea bolii ei misterioase. Acest desen, deşi pare central şi esenţial în dezvoltarea personajelor şi a acţiunii romanului, nu este deloc explicat de autoare, rămânând o necunoscută frustrantă pentru cititor.

Cristina-BonceaDacă a fost o omisiune sau o intrigă intenţionată, vom afla de la Cristina Boncea în persoană, într-un interviu pe care SemneBune.ro îl pregăteşte în curând. Dacă aţi citit Octopussy şi aveţi curiozităţi legate de carte, pe care doriţi să i le adresaţi Cristinei, vă invit să trimiteţi întrebările voastre pe adresa atanase[at]SemneBune[punct]ro. Cele mai interesante vor fi selectate şi incluse în interviu. Data limită pentru primirea întrebărilor voastre este 31 martie 2016.

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.