Ștefan Dimitriu – Lasă zilei scârba ei

Lasazileiscarbaei Nu sunt critic literar și nici jurnalist, nu-s nici vreo personalitate politică și nici nu am mania să mă apuc să judec trecutul istoric doar din auzite și din poveștile bunicilor, străbunicilor etc. Sunt doar o cititoare, un om care citește zilnic, un om căruia îi place să cunoască lucruri și să redescopere vremuri demult apuse. Despre s-a tot scris în acești 25 de ani și a fost normal să fie subiect de presă între anii 1990-1999. Lumea încă nu se dumirise cu privire la sistemul politic care se instala o dată la 4 ani și fantoma lui nea Nicu căpăta contur pe figura fiecărui politician. Astfel, românii au dezvoltat acestă plagă neagră de pe cerul istoriei lor într-o imensă gaură neagră, gaură care părea să înfulece tot ceea ce era mai bun, mai frumos, mai autentic.

Au trecut 25 de ani de atunci, iar oamenii încă îl pomenesc pe nea Nicu, unii de bine, alții de rău. Cred că un nu poate trage linie și s-o ia de la capăt, menirea lui e să rămână agățat veșnic într-un cui ruginit. În cazul în care cineva dorește să-i dea o mână de ajutor, poporul refuză cu încăpățânare și îți răspunde: ”Da, a fost rău, a fost cumplit, dar vrem să trăim cu senzația asta de rău continuu următorii 200 de ani, noi și copiii copiilor noștri”. Sigur că nu știu, sigur că habar n-am ce-a fost atunci, că nu-mi permit să am aroganța aia specifică omului atotștiutor (aroganță care are tendința să se dezvolte ca o ciumă și din păcate, nu există vreun remediu).  Cu toate astea, îmi permit să îmi dau ochii peste cap când văd miile de cărți-dosare care tratează comunismul acoperind vitrinele librăriilor. Sigur că e bine ca fiecare individ să își cunoască istoria, cultura, neamul, țara etc, însă doar strictul necesar, fără să mai contemplăm potretul vreunui politician mai mult decât trebuie.

Am citit într-un ziar un articol care viza părerea unui istoric vizavi de nostalgia românilor după nea Nicu. Omul doar își exprima opinia și nu era de acord cu acest murmur colectiv, dar apăruseră comentariile la doar câteva minute de la apariția articolului. Se treziseră, desigur, nostalgicii, care nu păreau a fi înțeles articolul, dar care fuseseră zguduiți din somnul veșnic din cauza muzicalității cuvântului tastat: .

În altă ordine de idei, citind romanul lui Ștefan Dimitriu, Lasă zilei scârba ei, n-am putut decât să mă minunez. Da, se vorbește despre comunism,  despre activitățile vrednicei foste securități și se ilustrează o imagine de ansamblu a ceea ce s-a petrecut atunci, DAR prin prisma a două personaje principale, Solomon Fridman (zis și……..Guță) și Pompilian Covaliu (zis și Pompidou). Fiecare dintre aceștia își expune gândurile și trăirile, ceea ce reprezintă un plus pentru lectura romanului-fluviu (care are doar 672 de pagini), pentru că lucrurile capătă dimensiunile specifice celui care le vede și le analizează.

Romanul nu reprezintă un document al acelor ani, mai degrabă cred că în el se regăsesc ecouri din și , ceea ce m-a dus cu gândul și la alți scriitori români contemporani ce au scris romane bazate pe acel moment. Mi se pare interesant să poți scrie un a cărui acțiune se petrece între anii 1980-1989 sau post-comunism, dar care nu se concentrează atât de mult pe situația unei întregi națiuni, pentru că ai foarte puține șanse ca cititorul să nu adoarmă. Când citesc astfel de cărți, fac abstracție de fundalul comunistoid și mă concentrez mai mult pe arhitectura interioară a personajului, pe psihologia din dotare.  Pilonul central al romanului lui Ștefan Dimitriu reprezintă drama intelectualului în anii comunismului (dacă tot suntem aici, vă recomand cartea lui  Ștefan Agopian – Scriitor in comunism (niste amintiri)), respectiv amintirile celor doi protagoniști: Fridman și Covaliu.

Ceea ce m-a indispus pe parcursul romanului a fost faptul că nu poți lua cartea cu tine să citești în parc sau în alt loc dacă nu ai un rucsac bine croit, care nu se rupe atunci când pui înăuntru un de 672 de pagini. La sfârșitul cărții veți găsi o bibliografie din care autorul Ștefan Dimitriu s-a inspirat pentru creearea acestui , din care voi pomeni câțiva autori de seamă: Lucian Boia, Vladimir Tismăneanu, Mihail Sebastian, Nichifor Crainic.

Recomand cartea celor care sunt amatori de pagini dese și interesante.

Autor: Ștefan Dimitriu

Titlu: Lasă zilei scârba ei

Editura: Vremea

ISBN: 978-973-645-339-7

Anul apariției: 2009

Preț: 58, 50 lei

 

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.