Profil de cititor: Alis Pătlăgeanu

Cine este Alis Pătlăgeanu? Care a fost parcursul tău personal, din copilărie până la prima tinerețe?

Privind detașat spre copilărie cu ochii adultului care a acumulat câteva decenii de existență, impresia mea este că am avut un parcurs personal pe care l-aș eticheta ca „liniar ascendent”, determinat de o constantă – nevoia de a învăța mereu și de a evolua. Deși nu am făcut un scop în sine din a „deveni o variantă mai bună a mea” (ca să folosesc un clișeu la modă), am încercat mereu să transform binele în mai bine și să modelez asperitățile care nu se integrau armonios în ecuația existenței mele.

Dacă mă rezum la intervalul propus în întrebare, acea perioadă a vieții mele se suprapune cu anii de școală, de la cea primară până la absolvirea facultății, timp în care am atins câteva borne clasice ale unui elev considerat „bun”: eram printre obișnuiții participanți la concursurile și olimpiadele de matematică și fizică (de câteva ori cu succes, dacă mă gândesc la locul pe podium obținut la etapa națională a olimpiadei de fizică) și am reușit performanța de a intra la Facultatea de Drept a Universității din București virând brusc spre calea umanistă a devenirii mele profesionale.

După mai bine de douăzeci de ani de atunci, pot spune ca sunt un om obișnuit, al cărui proces de evoluție nu s-a finalizat încă. M-aș aventura să afirm că evoluția spre prima tinerețe încă nu este completă. Cred că sunt atât de multe lucruri de făcut, explorat și învățat, încât de multe ori redevin un copil-burete care ar vrea să absoarbă cât mai mult din oferta informațională a lumii înconjurătoare.

Care sunt oamenii care te-au marcat, datorită cărora ești ceea ce ești acum?

Cred că suntem în fiecare moment rezultatul interacțiunilor umane, al experiențelor avute sau neîntâmplate până la momentul de analiză, de aceea este o întrebare la care un răspuns sintetic este aproape imposibil.

Raportându-mă la momentul prezent, aș spune că în plan personal sunt oameni cărora le datorez existența însăși, dar și crearea unui spațiu armonios în care am putut să cresc liber – părinții mei, sunt oameni care au intervenit în existența mea și au întregit-o, dându-i o traiectorie și un sens – soțul și fiul meu, dar și o mână de oameni foarte apropiați pe care îi am alături dincolo de timp și spațiu și care îmi îmbogățesc existența deschizându-mi orizontul către propriile lor orizonturi și ajutându-mă, chiar fără să știe, să urmez acea linie ascendentă de care aminteam mai sus.

În plan profesional, în cei peste 22 de ani de avocatură am evoluat de la proaspătul angajat ca paralegal (încă student), la statutul de partener fondator și îndrumător la rândul meu al unor noi generații de avocați. Le sunt recunoscătoare primilor mei maeștri în acest parcurs profesional, cei de la care am învățat logica și fundamentele profesiei de avocat, dar și colegilor avocați care mi-au fost sau îmi sunt încă parteneri, alături de care am reușit să construim echipe și să modelăm noi profesioniști.

Cum s-a petrecut întâlnirea ta cu cărțile, cu lectura? Cine te-a încurajat pe această cale?

Lungile vacanțe de vară mi le-am petrecut la bunici, într-o comună din sudul țării. Coincidență, părinții mei dotaseră biblioteca din casa bunicilor cu nenumărate titluri ale scriitorilor locali –  Marin Preda, Zaharia Stancu, pe care le-am citit fără discriminare. Am citit Pădurea Nebună prin clasa a 3-a și Moromeții când aveam vreo 10 ani. Abia mai târziu am descoperit Cireșarii și am început să privesc dealurile care se zăreau dincolo de râul Vedea cu ochii imaginației: mă vedeam descoperind artefacte ale unor civilizații apuse prin lutul galben pe care îl vedeam în depărtare de pe prispa casei bunicilor. Am reușit să mă sustrag vigilenței protectoare a bunicilor abia câțiva ani mai târziu, la final de gimnaziu, când am pornit în explorarea dealurilor pline de promisiuni doar ca să confirm și experiențial că eu, istoria și ramura ei mai practică, arheologia, nu avem foarte multe în comun. Pe scurt, nu am făcut nicio descoperire demnă de Cireșarii care mă inspiraseră.

Cum îți alegeai cărțile? Ce te interesa, cum ți s-au schimbat preferințele de-a lungul anilor?

Până în perioada liceului nu am avut niciun criteriu în alegerea cărților – am citit tot ce am găsit în biblioteca părinților mei, care cuprindea cam tot ce se găsea disponibil în librăriile epocii – de la Eminescu – Poezii, până la James Clavell – Shogun (pe care nu îl iert nici acum pentru imaginea englezului fiert până la frăgezire).

La începutul anilor de liceu am descoperit operele lui Mircea Eliade și am fost fascinată de proza fantastică. Așa se face că am epuizat într-o vacanță de vară toate operele în proză ale lui Eliade pe care le-am găsit în Biblioteca Județeană din Alexandria.

La finalul liceului am descoperit ceea ce avea să rămână până în prezent cea mai aproape de sufletul meu – literatura SF.

Care este cartea sau cărțile copilăriei tale?

Petre Ispirescu, „Legende sau Basmele romanilor”: îmi amintesc cartea albastră cu litere albe pe copertă, fără poze, pe care o legaseră greșit, astfel că unul dintre basme nu avea început. L-am citit și recitit așa, fără introducere, încercând să îmi imaginez diferite scenarii introductive.

Care sunt cărțile pe care nu le poți uita? Vrei să faci o listă cu titlurile tale preferate din toate timpurile?

Pentru că sunt mai proaspete în memoria mea, am să includ într-o listă scurtă câteva dintre romanele recente care mi-au dat de gândit:

• Liu Cixin – Trilogia „Amintiri din trecutul Terrei” pentru provocarea de a imagina în forme concrete scenarii nu tocmai imposibile despre viitorul îndepărtat la omenirii
• Goliarda Sapienza – „Arta bucuriei” – pentru abordarea directă, frontală, un fel de manual de descifrat natura feminină
• Herve Le Tellier – L’Anomalie – pentru exercițiul de imaginație din perspectivă etică pe care îl facem involuntar citind cartea.

Ce te-a determinat să studiezi Dreptul?

Cândva, în perioada gimnaziului, visam că voi fi un cercetător perseverent în domeniul fizicii sau matematicii, care va face o descoperire sau va dezlega un mister neelucidat menit să schimbe lumea. Apoi am știut că voi fi medic. Frământarea mea științifico-intelectuală s-a epuizat cândva în clasa a XI-a când, după o succesiune de discuții revelatoare (cum mi s-au părut atunci) inclusiv cu prieteni apropiați care la acea vreme erau studenți la medicină, am decis că este important să am libertate și independență cât mai devreme în viață, așa că am ales să îmi încerc puterile cu una dintre cele mai draconice examene de acces în sistemul de învățământ universitar de la acea vreme – admiterea la drept.

La începutul anilor de studii visam să devin procuror și să aplic teoria de drept penal pe care am asimilat-o cu mult interes și aplomb în timpul facultății. Am avut însă șansa ca în ultimul an de facultate să fiu selectată la primul și singurul meu interviu de angajare și să descopăr cât de diversă și plină de provocări, dar și de satisfacții la nivel uman, este profesia de avocat.

Suntem din ce în ce mai absorbiți de gadgeturi și de ecrane. Mai găsește azi un avocat timpul și liniștea pentru lectură?

Eu cred că nu ne găsim timp doar pentru acele lucruri care nu reprezintă o prioritate pentru noi. Întotdeauna vom găsi timp pentru ceea ce ne interesează, ne pasionează sau este prioritar. De aceea am privit gadgeturile ca pe instrumente care scurtează semnificativ timpul de acces la informație și care sunt complementare într-un mod fericit instrumentelor clasice de lectură. Pentru mine, lectura îndeplinește toate cele trei criterii de mai sus, astfel că am ajuns să îmi plasez câte o carte în cele mai frecventate (de mine) locuri din casă ori din birou.

Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela?

Alice din Țara Minunilor 😉 După un timp, asocierea cu personajul lui Lewis Carroll mi se pare chiar și mie foarte potrivită, mai ales că de multe ori regăsesc în viața reală întruchipări ale partenerilor din poveste.

Alis Pătlăgeanu este avocat membru al Baroului București din 2002. După ce timp de nouă ani a activat în cadrul unei firme de avocatură de top, ocupând pe rând pozițiile de paralegal, avocat colaborator și partener, a fondat în luna martie 2010 o nouă societate de avocatură – Portnoi și Asociații, din reorganizarea căreia s-a născut, în noiembrie 2021, alt cabinet de avocatură. În prezent coordonează echipa de avocați din cadrul Pătlăgeanu & Partners.