Așa cum Twitter nu a prins la români, nu cred că va fi preferat nici Mastodon, în viitorul apropiat. Asta am afirmat la o întâlnire cu niscai antreprenori, cu oameni deosebiți în caracter, spirit și conturi bancare. Și-am argumentat. N-am apucat să avem o concluzie, dar sigur vom relua subiectul de unde-l voi lăsa aici.
Revista SemneBune.ro are cont pe Twitter din 2010. De ce nu am avut succes în distribuirea informaților pe platforma cu ciripele vechi: contul @SemneBune nu a fost popularizat suficient, a crescut organic, cu „urmăritori” doar interesați de mediul cultural. Hai să zicem altfel: nu a fost la fel de popular ca Facebook (nici acolo nu am făcut promo plătit, abonați sunt doar câteva mii care sunt interesați de infotainment cultural). Am avut cont și la defunctul G+. (Apropo, dacă Google+ ar fi continuat să trăiască într-o formă ușor diferită, mai apetisantă pentru utilizatori, probabil că ar fi avut mai mult succes decât orice platformă alternativă de socializare. Google+ a crăpat definitiv în iulie a.c.). Deci, de ce nu am avut succes cu tweet-urile culturale: lipsa de simpatie a românilor cu platforma Twitter.
De curând, încă o piedică de folosire a Twitter în RO (care a schimbat logomark din păsărica bleu cu un banal „x”) a fost și incertitudinea preluării de către alt acționariat, mai controversat și deloc implicat politic [pe bune?! 🙂 ]. Apoi au introdus niscai filtre „pe bani”, care ar face dovada că, dacă nu plătești, poți fi un bot suspect, ori ești utilizator pârlit. Devalorizarea utilizatorilor și deprecierea conținutului, prin taxonomia „utilizator verificat”, fac platforma și mai nepopulară. Apoi, noul acționar majoritar s-a jucat de-a băiatul cu bricheta: s-au făcut concedieri în top management, reîncadrări pe alte funcții… o harababură bramburită cu ecouri de talmeș-balmeș și zâmbet fals elonian. Decredibilizarea, instabilitatea și introducerea noilor reguli vor orienta utilizatorii spre alte medii sociale.
Twitter are un stil diferit de comunicare (mesaje scurte, discuții publice, accent pe știri și evenimente de actualitate), iar aceasta poate să nu fie în preferința utlizatorilor. Din ce-am constatat, în 13 ani pe Twitter, pot găsi și alte motive pentru insuccesul său în RO: prezență foarte slabă în limba română + nepromovarea + dezvoltarea infimă pentru piața autohtonă. Totul e potrivnic dezvoltării organice, astfel încât nu va avea același nivel de atractivitate pentru utilizatorii vorbitori de limba română. Nu discutăm de folosirea boților în campanii de marketari, segmentare, ori poziționare a unor „produse” socio-politice. Utilizatorii români preferă să urmărească conținut pe Facebook sau fotografii pe Instagram, și mai nou, multimedia pe TikTok. În România, există și rețele sociale locale care sunt mai populare în rândul utilizatorilor (mai ales tineri), spre exemplu platforma de microblogging Tumblr (vezi https://www.tumblr.com/semnebune).
Puțin probabil să se poată schimba preferințele utilizatorilor autohtoni. Twitter poate câștiga mai multă popularitate în anumite cercuri, mai nișate (poate jurnaliștii independenți, poate „influenceri” credibili, grup interesat de dezbatere publică sau discuții de actualitate socio-politică). Poate!
Facebook și Instagram sunt platformele cele mai populare în România, iar utilizatorii s-au obișnuit cu acestea pentru socializare și consum de conținut. TikTok e la îndemâna oricui și are o putere de atracție imensă în rândul celor care au timp de pierdut. Media de transfer a utilizatorilor de la „m-am obișnuit cu asta, e ok” la „vreau să știu /testez /prefer” sau „ce mai e nou? cât e de inedit?” e foarte mică. Ne adaptăm greu și uităm/iertăm greșelile cu ușurință. De aceea, cred că nici Mastodon (care are același tip de conținut – text și ilustrație statică) nu va avea succes. Și încă alte motive: Lipsa de notorietate + Limba și conținutul + Adoptarea lentă + Interoperabilitatea și complexitatea.
Mastodon este relativ nouă (iar noi, cont la ei, de curând) și nu a avut la fel de mult timp pentru a dezvolta o bază mare de utilizatori sau o notorietate globală ca alte platforme mai vechi. În comparație cu Facebook, care a fost lansat în 2004, sau Twitter, lansat în 2006, Mastodon a apărut mult mai recent, în 2016. Mastodon este o „platformă deschisă”, ceea ce înseamnă că există o varietate mare de comunități și teme. Cu toate acestea, prin 2020-2022, nu existau atât de multe comunități active în limba română pe Mastodon, în comparație cu platformele consacrate. Astfel, utilizatorii români pot fi mai atrași de platformele care oferă conținut și interacțiuni în limba lor maternă. Paranteză: sunt date care indică un volum mare de accesări/ urmăriri ale conturilor care
Adesea, noile platforme sociale (cu informație scrisă) au nevoie de timp pentru a câștiga popularitate și a atrage utilizatori. Persoanele se obișnuiesc cu obiceiurile lor de socializare și trecerea la o nouă platformă poate fi dificilă pentru mulți. Mastodon funcționează pe principiul instanțelor (servere individuale care pot comunica între ele). Acest model poate părea mai complicat decât o singură platformă centralizată. De asemenea, utilizatorii pot avea nevoie să aleagă o instanță potrivită pentru ei, ceea ce poate fi confuz pentru unii. Mă gândesc că poate ar fi util un server românesc de infotainment sau edutainment cultural.
Și ce rețea socială ar fi mai potrivită pentru comunicarea onestă al oricărui tip de animație culturală? Să folosim o rețea sau mai multe? Folosim „clasic” și/sau orice apare nou? Conținut multimedia sau text+ilustrație? Mai are rost abonamentul/ newsletteru’? Pe bune, care este comportamentul și obiceiul consumatorului de produse și servicii culturale în mediul online?