Ceea ce m-a fascinat întotdeauna la romanele S.F. e faptul că pilonul central al acestora ilustrează modul în care oamenii își imaginează viitorul universului. Pe acest suport inspirațional se construiesc lumi și contexte menite să stârnească imaginația cititorului și, atunci când e cazul, chiar a regizorului. Mai mult ca sigur, e vorba de o optică diferită, de la autor la autor, de la H.G. Wells la Arthur C. Clarke, de la Philip K. Dick la Isaac Asimov sau Frank Herbert. Lista poate continua.
Distopia lui Richard Morgan, intitulată Omul negru (disponibil în două volume, la editura Paladin) m-a fascinat complet tocmai datorită acelui pilon de care vorbeam mai sus. În carte nu numai că ne teleportăm în viitor cu milenii, ci devenim martorii tradiționalului tăvălug principial: binele versus rău.
Principalul personaj al romanului e Carl Marsalis, care face parte dintr-o nouă specie umană denumită varianta treisprezece, special construită pentru forțele militare ale S.U.A. Toate variantele treisprezece au fost exilate pe Marte pentru a nu mai pune în pericol viețile oamenilor, în afară de Marsalis, care a fugit de autorități, ascunzându-se printre indivizii obișnuiți. Într-un final e descoperit și arestat, dar i se propune să fie eliberat cu condiția să prindă un criminal care nu e altceva decât o altă variantă treisprezece evadată de pe Marte. 
Acțiunea e intensă și plină de suspans, iar Carl Marsalis devine un justițiar peste noapte al cărui scop în viață devine capturarea semenului său. Romanul susține ideea lui Morgan, cum că suntem prizonierii propriei nostre minți și că suntem ceea ce suntem fără să avem control de sine. Cartea a câștigat premiul Arthur C. Clarke în 2008, drept dovadă a măiestriei pe care Morgan o deține în ale scrisului.
Ca orice roman respectabil S.F., Omul negru tinde să aibă o acțiune mult prea intensă, astfel încât această intensitate începe să devină plictisitoare. E adevărat faptul că, atunci când există multe personaje există și o acțiune complexă, dar mie mi s-ar fi părut indicat ca numărul figurilor să fie restrânse și acțiunea puțin modificată.
Au fost câteva momente în care romanul m-a pierdut pe drum, de aceea cred că goana lui Marsalis după criminala variantă treisprezece putea să fie cuprinsă într-un singur volum. Uneori, numărul mare de personaje și efortul autorului de a se focusa pe un personaj principal în același timp nu e o idee constructivă în ceea ce privește structura romanului.
Omul negru e o carte care ar putea fi ecranizată dacă personajele nu ar fi atat de multe și slab conturate. Narațiunea însă e bine scrisă, merită să fie citită indiferent de gusturile fiecăruia în materie de S.F.
Titlu: Omul negru
Autor: Richard Morgan
Editura: Paladin
Colecția: Paladin Black Pocket
ISBN: 606-93637-8-2
Data apariției: decembrie 2014
Traducător: Roxana Brînceanu
Preț: 49, 90 lei