„Igitur”, de Stéphane Mallarmé (III)

mallarme(continuare)

traducerea din volumul publicat la Gallimard, 2003, Colecția NRF, Bibliotheque de la Pleiade, ediția Bertrand Marchal

poate fi citit și aici: https://fr.wikisource.org/wiki/

***

(Note 2)

 

Schițe

34A sunat ceasul! – cu certitudine prezis de carte – în care viziunea inoportună a personajului care aspira la puritatea gheții himerice din care apăream eu, în favoarea luminii, va dispărea, această flacără adusă de mine: va dispărea ca toate personajele plecate în vremurile picturilor, conservate doar pentru că hazardul era negat de carte, cu care de asemenea voi pleca. O! Puritatea nu se poate stabili – iată că obscuritatea îi va lua locul – și grelele cortine ce cad în timp, creând tenebre – în același timp cu cartea ale cărei pagini sunt închise în toate nopțile și cu lumina zilei pe care ele o despart. În acest timp, mobilele își vor păzi golul și, agonie a unui vis himeric și pur, o fiolă conține substanța Neantului.

Iar acum nu mai există decât umbră și tăcere.

Fie ca personajul care a nutrit această puritate să ia această fiolă care îl prezicea și să se amestece, mai târziu; sau să o pună pur și simplu în sân, dăruindu-se mișcării

34

În ciuda sfaturilor mamei sale, să meargă să se joace în mormânt

35

Poate avansa, căci intră în mister (Nu coboară el pe cal pe rampa scufundată în obscuritate, – tot ce ignoră cu privire la ai săi, coridoare uitate din copilărie?) Acesta este drumul invers al noțiunii căreia el nu i-a cunoscut ascensiunea când, adolescent, a ajuns în Absolut: spirală la capătul căreia el rămânea în Absolut, incapabil să miște, dar scăpa și era proiectat în noapte. El acum crede că traversează destinele acelei nopți faimoase: în cele din urmă, ajunge acolo unde trebuie să ajungă și vede actul care îl separă de moarte.

(interdicție de a coborî din partea mamei, – mama sa, cea care i-a spus ce avea de îndeplinit) (el, el merge și într-o amintire a copilăriei, acea noapte recomandată); dacă s-ar omorî nu ar putea, mare fiind, să îndeplinească actul

 

Altă poznă

El spune: nu pot face asta serios: dar răul pe care îl sufăr e înspăimântat de viață, la limita acestei confuzii perverse și inconștiente a lucrurilor care-i izolează absolutul – el simte absența sinelui meu, reprezentată prin existența Neantului în substanță; trebuie să mor și, cum această fiolă conține neantul rasei mele filtrat până la mine (acest vechi calmant pe care rasa mea nu l-a luat, strămoșii imemoriali păstrându-l în caz de naufragiu), nu vreau să cunosc Neantul înainte de a aduce în sânul rasei mele lucrul cu care am fost însărcinat – actul absurd care atestă inanitatea nebuniei lor. (Neîmplinirea m-ar urmări și maculează doar momentan Absolutul meu.)

36Aceste lucruri de când ei, fără îndoială, au abordat acest castel într-un naufragiu – al doilea naufragiu.

Nu fluierați pentru că am zis inanitatea nebuniei noastre! tăcere, nu a acestei demențe pe care o prezentați întradins. Ei, da! vă e așa de ușor să reveniți în înalt căutând timpul – și să deveniți

porțile sunt închise?

 
Eu singur – eu singur – eu voi cunoaște neantul. Voi, voi reveniți la amalgamul vostru.

Proferez cuvântul, pentru a-l rescufunda în inanitatea lui.

Arunc zarurile, aruncarea se încheie, doisprezece, (ora (Miezul nopții) – care crea; se regăsesc materia, blocurile, zarurile –

Atunci (din Absolut spritul său formându-se prin hazardul absolut al acestui fapt) el spune acestui vacarm: sigur, există acolo un act – e nevoia mea de a-l proclama: această nebunie există. Ați avut dreptate (zgomot de nebunie) să o manifestați; să nu credeți că vă voi rescufunda în neant.

= El va bea exact pentru a se regăsi.

36 36


(va urma)

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Cristian Fulaș
invitat special

Traduc pentru că asta am învățat să fac, a devenit în timp meseria mea. Totul e un mare text, totul e în același timp o mare ratare și un mare succes.

Număr articole publicate : 4