Frumoșii ecologiști ai marilor orașe

Ești în New-York și te-ai apucat să-ți reorganizezi viața în funcție de resursele planetei – nu că Manhattanul și decuplarea de la rețeaua de electricitate ar fi un mix omgen, dar, cumva, se potrivesc. Cum începi? Cum merge? Când iei pauze?

no-impact-man-aventurile-unui-american-care-vrea-sa-salveze-mediulAventurile unui american care vrea să salveze mediul (God bless America!) este experimentul propus și trăit de întru curățirea mediului pe care noi am încetat să-l mai tratăm ca pe o creație divină. Timp de un an de zile, autorul și soția lui fashionistă încearcă să nu producă nici un fel de gunoi menajer. Asta în timp ce sunt adânc ancorați în existența newyorkeză (adică nu e ca și cum ar fi ecologist în curtea școlii). Nu-și suflă nasul în internaționalele batistuțe nazale, nu-și ambalează fetița în pamperși și cumpără doar alimente vrac pe care le îndeasă în borcane dinainte cântărite pentru a nu avea neplăceri la casa de marcat. În mod evident, nu mai circulă cu mașina, merg la Starbucks cu căni de acasă (spre năucirea vânzătorilor care nu știu cât să le încaseze pe cafea) și-și produc singuri hrana în timpul liber pe care l-au câștigat de când nu se mai uită la televizor.

Proiectul „” demarează în momentul în care Colin ( cunoscut) realizează că toți suntem conectați la același înconjurător și că instinctul nostru de supraviețuire tinde undeva către zero. Ca orice decizie majoră în viață, proiectul îi dă bătăi de cap. Renunțarea la rutină zguduie. Trecând peste panica inițială, începe să trăiască din “dividendele planetei, nu din capitalul ei” (p. 49). Uneori îi iese, alteori ratează comandând pizza. Ceea ce e cumva de înțeles, pentru că ia încercați voi să opuneți rezistență secolului 21 și poftelor de moment (may God help us one and all!).

Din tofu în tofu și de frica arheologilor din viitor (care ne vor judeca după gunoaiele pe care le lăsăm), Colin ajunge să fie perceput ca ciudat și se trezește pus în tot felul de situații hilare – pesemne că să te menții autentic costă. Și dacă să vezi puțină Americă eco e ca și cum te-ai duce în Anglia pentru plajă și palmieri, wait, there’s more: tensiunea crește în momentul în care soția lui îi propune să nu mai facă risipă de nimic, adică nici de copii. Altfel spus, condiționează participarea ei la proiect de jocul de-a ruleta rusească. How woman-like of her!: “Nu mă simt în largul meu. Mi se face frică. Îmi fac atâtea griji în privința capacității noastre de avea grijă de a avea încă un copil. Ne putem permite așa ceva? […] cumva, pe nerostite, încuvințarea mea este un quid pro quo pentru participarea ei la proiect”(p. 156). Colin realizează, așadar, că uneori ecologia e greu de gestionat.

Aventurile unui american care vrea să salveze mediul (, 2012) nu e doar lupta dintre libertatea pisicii de a vâna păsări (conform promisiunii lui Darwin) și inhibarea dorinței de comfort pentru a face planeta bine. E despre nebunia devenită normalitate. E despre cum în New York nu poți ajunge de la etajul 23 la 24 fără a folosi liftul, astfel încât „persoanele cu fobie de lift trebuie să telefoneze în prealabil dacă doresc să o ia pe scări” (p. 124). E despre Obama, salmonella, Times și standarde naționale. Și, dincolo de titlu, care pare a propune o carte de la raionul Autoeducare (autoeduca-ne-am!), dincolo de statistici, umor și idei cu potențial de obsesie, e despre cum trebuie să ne oprim pentru a putea merge mai departe.

Ce e diferit la cartea lui Colin Beaven față de alte cărți de felul ăsta e că nu îți vine să te decuplezi de la rețeaua de electricitate după ce ai terminat cartea. Deși parcă începi să te gândești un pic mai mult la cocotierii neatinși din pădurile virgine și la definiția progresului: „să continuăm să facem ce am făcut în ultimii 200 de ani nu este progres. Este doar mai mult din același lucru. Definiția progresului nu este să rămâi pe același drum. Pur și simplu simt că acum, când am perfecționat din cale-afară un walkie-talkie până am făcut din el un iPhone, poate că am putea să îndemnăm mințile luminate care ne-au dat Nintendo Wii să ofere, de exemplu, apă proaspătă miliardului de oameni de pe planeta noastră” (p.254).

Cumva, Beaven nu-și încarcă narațiunea cu îndemnuri la o revoluție interioară. Nici nu încearcă să convingă pe nimeni de nimic. El doar încearcă să-și trăiască schimbarea la 5 minute de Empire State Building. Altfel spus, cititorii pot relaționa ușor cu cartea, care nu le aduce nicio acuză – mai ales acum, când mai sunt 14 zile până la Crăciun și știm cu toții că începe perioada în care trebuie să renunțăm la acuze și să fim mai buni.

Titlu: Aventurile unui american care vrea să salveze mediul
Autor
Editura:
Data aparitiei: Noiembrie 2012
Colectia Experiment
Format: 130×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 328

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Iulia Gajea

Iulia Gajea
a urmat cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Iulia este interesată nici mai mult, nici mai puțin decât de filosofia limbajului, structuralismul lingvistic și cultura și civilizația canadiană. Crede că potențialul e ceva efemer.