Camere de hotel

Acest articol a fost publicat de Andra Pavel pe 16.07.2015 în rubrica Recomandare de lectură și are asociate următoarele etichete: , , , .

Nu-mi amintesc ultima dată când am citit o poveste care să mă facă să-mi răscolesc toate sertarele. Dar cartea Andei Docea, cu coperta ei gri și semnătura Herg Benet, m-a descoperit. Am deja o mulțime de Camere de hotel. Poate doar mai puțin ordonate.

anda docea - camere de hotelEram tentată, până la terminarea primei părți, să spun că începutul e stângaci pentru avalanșa de emoții de după. Dar mi-am dat seama că, de fapt, primele două povești, deși par mult mai goale, mai aspre decât aroma care învăluie paginile, suplinesc, cu totul neașteptat, acel Nici nu-ți imaginezi ce-am pățit! pe care ți-l zice un prieten bun chiar înainte să ajungă lângă tine, la masă, de parcă totul stă să se reverse peste marginile memoriei. Astfel, începi să citești regăsirile unui amnezic, întâi plictisit, apoi cu emoția de a da pagini dintr-un album care miroase-a viață. Urmărești imagini pe care ți le proiectezi, pe care naratoarea le șoptește dintr-un colț de minte și de cameră, fără să-ți dai seama ce zi e, unde s-a dus soarele și când a venit toamna.

Volumul are patru părți, fiecare având mai multe povești scurte, rupte unele de altele, dar legate prin sonoritate, ca articole citite pe sărite pe-un blog pe care-l găsești abia azi. Este o minunată ciudățenie și mă simt vinovată și prinsă de-a fi citit un jurnal sau de-a fi găsit cel mai ascuns folder din laptopul autoarei, acela care stă de obicei pitit în spatele a douăzeci de notițe și deadline-uri. E o carte-mărturisire, o asumare a existenței, stângace uneori, obosită sau prea puțin îndrăzneață alteori, un fel de-a spune că oamenii n-au fost uitați și că toate discuțiile, zilele și ploile mai puțin fericite au fost iertate.

Se mai întâmplă uneori să vrei să strângi pe cineva în brațe. Dar lucrurile merg mai rar așa cum vrem, când vrem, și atunci, de regulă, trebuie să fii un pic ingenios și să ai multă răbdare. La un moment dat vine și ziua, seara, ora în care, preț de câteva clipe, știi cu siguranță că niciun fel de schimbare de program, trafic aglomerat, lift blocat, ploaie, vânt, nici măcar zăpezile de pe Kilimanjaro nu vor mai sta între voi. Că vine. La tine. (p. 74)

Un ghid. Luați-l ca pe-un ghid de conversație. Cu personajele, cu situațiile, cu trăirile. Cu ea, naratoarea, și cu tine, cititorul. Anda Docea are un stil minunat de anda docea 2a-și introduce povestirile, prin amintiri de copil, prin zicale sau prin situații concrete, ca cel care-o ascultă să poată înțelege din ce colț al sufletului și-a făcut curaj să picteze istorisirea. S-ar putea să vă amintească de acea prietenă pe care o aveți de-o viață, fără să mai știți de unde, și cu care vă vedeți rar, dar intens, de-ale cărei povestiri nu vă puteți sătura și care, îmbrăcate așa frumos, vă fac să tremurați ușor și să vreți să vă strângeți brațele în jurul atâtor iertări, calme, și atâtor dureri rostite senin. S-ar putea ca, în timp ce vi se povestesc iubiri de-o vară și împăcări cu sine, să vă întrebați când ați pățit asta, de ce vi se pare așa cunoscută situația și de ce acum ați vrea să fi citit volumul mai devreme, să fi avut înțelepciunea, răbdarea, iubirea să fi reacționat cumva altfel.

Dar, dacă ar trebui să dau un sfat unor adolescenți, pe teme de alegeri și reușită, aș zice să nu se teamă de gări. (…) Că se pot răzgândi și pot coborî, chiar de mai multe ori, fără ca asta să fie o tragedie. Că, după ce au aflat „cum este dacă”, au opțiunea de a se întoarce. Cu un alt tren sau pe jos. Și este în regulă. Cu toții ne plimbăm din când în când pe șine. (p. 155)

S-ar putea ca, după ultimul tren, să vă simțiți nemărginit de împăcați și calmi, dar cu un strop de tristețe pe pielea rumenă a unor obraji care-au ascultat fierbinți. Sunt sigură, însă, că veți vrea să recitiți, să răsfoiți, să vă alegeți povestirile în care vă simțiți expuși și să le măsurați până vă veți împăca cu voi înșivă, până când veți putea spune înapoi, cărții: Eu sunt bine. Nu de alta, dar Camere de hotel e unul dintre locurile în care se merge fără check-in, fără programare și fără să spui nimănui, atunci când ai nevoie de o regăsire, de o pauză sau de un prieten.

Titlu: Camere de hotel
Autor: Anda Docea
Editură: Herg Benet
Apariție: 2015
ISBN: 978-606-8530-93-2
Preț orientativ: 25 lei

 Surse foto: foto1, foto2

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Andra Pavel

A urmat studii de sociologie politică și antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București, iar acum lucrează în cercetare de piață. Când fuge din cotidian, o găsiți în echipa de organizare a unor evenimente culturale sau împreuna cu voluntari din ONG-urile în care a crescut.