5 cărți must-read ~ s19/2015

© Willy Ronis

Într-o după amiază citeam de zor o carte de-a lui Jack Kerouac, peste care am dat absolut din întâmplare, când, la o masă distanță, cineva vorbea cu un accent  adorabil la telefon: „Me suni, da?! Merci fain.”

Cutreierau străzile împreună, descoperind totul cu acea privire proaspătă care mai tîrziu a devenit mult mai tristă şi mai înţelegătoare şi mai goală. Dar pe vremea aceea străzile erau ringul lor de dans, iar eu îmi tîrşîiam picioarele după ei, aşa cum am făcut toată viaţa cu oamenii care mă interesează, pentru că singurii care există pentru mine sînt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebuneşte să fie mîntuiţi, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii, explodează aidoma unor păianjeni de foc printre stele, iar lumina albastră din mijloc face bum şi toată lumea oftează: „Aaaah!” .
(„Pe drum”, traducere de Cristina Felea, ed. Polirom, 2003)

A fost o lună de-a dreptul încântătoare uitându-mă înapoi pentru că tandrețurile franțuzești m-au urmărit îndeaproape, fără să-mi dau seama; m-am trezit de multe ori cu melodii în franceză în minte („C’est lundi” a lui Feder, „Je veux tout” a Arianei Moffatt, „Tous les garçons et les filles” de Françoise Hardy sau „Je veux te baiser” a electronicilor Odezenne), m-am răsfățat cu brânză brie, rondelé aux noix de Dordogne, camembert blue și am fost în căutare de un de vin cu adevărat bun încă de când am citit recenzia lui Valentin pentru „Beau, deci exist”.

En résumé, nu mi-a stat capul decât la lucrurile pe care francezii le fac bine. Și nu sunt prea puține. Nici cu literatura nu se lasă mai prejos, ba chiar au o reputație de eleganță, subtilitate și ironii fine, niște caracteristici dezirabile pentru cititorii deștepți de care, știți deja, suntem dependenți. Unde mai pui că scriitorii francezi sunt profunzi, fascinați de natura umană, dar și de aspecte de etică și estetică, despre care scriu cu stil și, drept pentru care, cădem atât de ușor în plasa lor?!

Iată deci, recomandările în materie de franceză de săptămâna aceasta:

„Probabil că această dramoletă există în viața oricărui scriitor, unii preferând singurătatea pentru a se dedica total scrisului, alții preferând să chefuiască și să ducă o viață bukowskiană până la extrem. (…)
Constat din ce în ce mai des că geniile literare au avut propriile obsesii și fixații de care nu s-au putut desprinde, indiferent de natura lor, și cu toate astea, au scris de calitate foarte bună, rămânând astfel în memoria colectivă a unei societăți, națiuni etc.” (de la Ruxandra)
[Cumpără de aici]CRTPD-icon

„Noul roman al scriitorului francez Eric-Emmanuel Schmitt, „Elixirul dragostei”, e ca o palmă dată concepţiilor deja bine înrădăcinate referitoare la dragoste şi prietenie în cuplu, căci discută acest subiect din unghiul în care cele două se succed, şi nu coexistă sau se exclud reciproc. Fapt rar întâlnit în poveştile de dragoste adevărate…” (de la Loredana)
CRTPD-icon[Cumpără de aici]

„Toate aceste texte de început ale lui Flaubert pot fi privite ca o mărturie a căutării unei voci și al unui stil singular. Flaubert nu se ferește să înceapă prin a scrie slab calitativ și să recunoască acest fapt în chiar procesul scrierii textelor, lăsând să se vadă intuitiv ceea ce se va desăvârși mai târziu într-un stil inovator și influent.” (de la Elena)
CRTPD-icon[Cumpără de aici]

„Ivan cel Groaznic, ca toate personalităţile controversate din istorie, stârneşte curiozitatea cititorilor. Cartea lui Henri Troyat reuşeşte să satisfacă această curiozitate, să poarte cititorul preţ de peste 250 de pagini prin viaţa acestui paradoxal personaj. Un apendice sau o anexă folositoare oricărei cărţi de istorie, biografia “Ivan cel Groaznic” de Henri Troyat este o lectură complementară celor formale legate de istorie şi spune, până la urmă povestea unui om ieşit din comun care a marcat pentru totdeauna istoria Rusiei.” (de la Cristina)
CRTPD-icon[Cumpără de aici]

„Gândul în sine este provocator de fericire sau de angoasă, în funcție de felul în care ne orientăm gândirea și a fi fericit este o opțiune până la urmă, nicidecum o necesitate, iar fericirea nu poate și nu trebuie să fie o stare perpetuă, fiindcă nimeni nu ar putea-o suporta. Ceea ce contează e să fim capabili să extragem din viață și din cărți ceea ce ne poate îndruma spre liniște. Cartea este deosebit de pasionantă și am înțeles, încă o dată, că nu poți afla cum să fii fericit altfel decât trăind într-o armonie cu tine, cu ideile tale și cu ceilalți, urmând o rutină și ținându-te de principii. Pe tine, cititorule, ce te face fericit?” (de la Valentin)
CRTPD-icon[Cumpără de aici]

În speranța că sunteți la fel ca mine (je veux tout, tout de suite et ici) și nu vă veți putea abține, vă doresc lectură plăcută. Toate se află la un click distanță, pe Cartepedia.

P.S. Nu uitați să luați o carte cu voi când ieșiți la cumpărat croissants, macarons, éclairs sau alte bunătăți, nu se știe pe lângă ce parc însorit vă vor purta pașii.

À bientôt!

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Isabela
Editor SB

Isabela este absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității București și vede cititul ca o formă de terapie, la fel ca și dansul, muzica sau fotografia. Funcționează pe principiul: avem nevoie doar de puțină frumusețe. Zi de zi. Puțin câte puțin. Peste tot.

Număr articole publicate : 40