Serile FILIT: Herta Muller și poveștile care ne schimbă viața

După ce și-a făcut mâna și a încercat rețete de evenimente, în primul an, 2 s-a maturizat, iar evenimentele sale sunt foarte bine conturate din punct de vedere conceptual, cu un public specific. Casa Poeziei (Casa Dosoftei) și Noaptea Albă a Poeziei adună pasionații de lirism, poeții și îndrăgostiții, ”Scriitori în centru” este punctul de întâlnire al cititorilor care-și iubesc scriitorii și vor să se bucure de apropierea de aceștia, preț de două ore. Am observat de câteva ori cititori veniți cu geanta plină de cărți ai unui autor sau altuia, în așteptarea momentului în care autorul preferat va coborî de pe scenă și îl vor prinde pentru câteva cuvinte, schimbul de zâmbete și, bineînțeles, autograful pe care-l visează.

Cu Serile FILIT, lucrurile stau puțin diferit: fiecare seară în parte a avut o complet diferită și fascinantă personalitate proprie, construită în jurul autorului invitat, diferită atât din punctul de vedere al interacțiunii cu publicul, cât și din cel al modului în care moderatorul a ales să exploreze detalii din viața scriitorului, în fața audienței. Dacă la întâlnirile de la Casa FILIT, cadrul permite o formă de interacțiune într-un spațiu intim, aproape colocvial, scena din Sala Mare a Teatrului Național ”Vasile Alecsandri” din Iași își expune participanții, în lumina reflectoarelor, unui public numeros, iar scriitorul devine actor, cu sau fără voie, sub privire a şapte sute şi ceva de oameni.

După un elegant şi britanic-amuzant David Lodge, care şi-a făcut publicul să râdă citind din vârful buzelor deschiderea romanului său „Mort de surd” şi un expansiv şi fierbinte Guillermo Arriaga care a străbătut scena teatrului cu pași mari, povestind, gesticulând, spunând bancuri cu tentă erotică și dând sfaturi de viață, aseară (3 octombrie 2014) a fost seara sensibilității specifice unui nerv expus, evenimentul având-o invitată pe scriitoarea , laureată a premiului Nobel pentru literatură în 2009, în compania domnului Ion Vianu, scriitor și psihiatru (combinația perfectă pentru un text literar fascinant, dacă e să fiu sinceră) și a domnului Ernest Wichner, scriitor, critic și editor.

herta mullerDespre s-a vehiculat pe parcursul festivalului că este o femeie retrasă și emotivă, un pic anxioasă, motiv pentru care prezența dumneaei în mulțimea de cititori era puțin probabil. Conferința de presă dezvăluise și latura caldă și blândeţea scriitoarei, iar publicul numeros aştepta cu sufletul la gură momentul în care scriitoarea aşteptată încă de anul trecut îşi va face apariţia. , delicată şi străvezie în lumina reflectoarelor, a intrat pe scenă alături de Ernest Wichner şi Ion Vianu, a făcut o reverenţă discretă care, pentru mine, spectatorul nerăbdător, a fost semnalul începerii unei seri marcate de emoţii calde şi nostalgie.

Autoarea a citit câteva pagini din volumul proaspăt apărut (Humanitas, 2014), „Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi”, lectură care a fost un bun punct de plecare pentru o discuţie referitoare la abuzurile securităţii şi impactul lor asupra oamenilor, discuţie la care atât Herta Muller, cât şi Ion Vianu aveau de adăugat detalii din experienţele personale. Există moduri şi moduri de a vorbi despre traumatizanţii ani în care viaţa fiecărui individ era constant sub lupă, iar libertatea personală nu exista. Herta Muller nu poate şi nu încearcă să mascheze durerea, în timp ce Ion Vianu reuşeşte să povestească cu (aparentă) detaşare episoade evocatoare ale acelor vremuri.

Un moment fascinant pentru mine, traducătoarea şi lingvista pasionată, a fost cel în care autoarea a povestit întâmplarea în urma căreia i-a rămas în minte expresia „Omul e un mare fazan pe lume” (titlul romanului apărut la Humanitas, în 2011). M-a impresionat, pe de altă parte, perspectiva autoarei asupra limbii române, învăţată ca limbă străină, în casă:
De multe ori mi s-a întâmplat ca imagini, metafore ori situaţii în care limba devine poetică să îmi rămână în minte. Când înveţi o limbă, cum am învăţat eu limba română mai târziu, eşti deja atentă la aceste lucruri. A trebuit să le ţin minte şi am şi văzut câtă poezie şi câtă senzualitate rezidă în anumite imagini. Am văzut că fazanul român mi-a fost mai aproape decât fazanul neamţ”.

Discuţia moderată atent, din umbră, de Ernest Wichner a curs de la implicațiile şi traumele deportării şi ale vieţii în lagărul de concentrare (poveştile Hertei despre copilăria petrecută alături de mama sa, eliberată dintr-un lagăr de concentrare, purtătoare şi transmiţător al tarelor unor amintiri de neşters, despre „Îngerul foamei”, 2009), la experiențele scriitorului Ion Vianu și empatizarea până la obsesie cu pacienții săi, precum și modul în care psihanaliza și literatura merg mână în mână. Am simţit sala murmurând aprobator la un moment dat, când Vianu a afirmat că, din punctul dumnealui de vedere a descoperi misterele părinţilor este cel mai bun imbold psihologic posibil.
Seara s-a încheiat în note lirice și optimiste, apropo de căldura și sensibilitatea Hertei Muller, despre care am povestit mai sus, autoarea lecturând construcțiile poetice, sub formă de colaj, în limba română, spre amuzamentul unei săli vrăjite. Spre final, Herta Muller, scriitoarea care şi-a tratat angoasele prin literatura, a fost înlocuită de o Herta Muller care simte nevoia să descopere viaţa prin detaliile ei, prin dragoste şi literatură.

Prin prezenţa şi poveştile de aseară, prin atmosfera creeată la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, întâlnirea cu Herta Muller mi-a reamintit (dacă mai era necesar), că literatura are nevoie de o Herta Muller, că avem nevoie de o voce delicată care transformă durerea în text literar şi conservă memoria.

Foto: Adrian Purice, via FILIT Iași

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Banciu

Andreea Banciu
Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Comentarii