Ryu Murakami – Piercing

1 Născut în anul 1952, în Nagasaki, dar mai puțin promovat precum concetățeanul său mai vârstnic nu cu mult, (fără să existe vreo legătură de rudenie între cei doi), Ryu Murakami are un ”portofoliu” literar destul de solid: 33 de romane, 13 antologii de povestiri scurte, 24 de eseuri non-ficționale și 12 filme cărora le-a creat scenariul. Din câte știu, s-au publicat și tradus în cadrul editurii Polirom doar 7 dintre cele 33 de romane. Între cei doi Murakami este o diferență de la cer la pământ; Haruki deschide porțile unor lumi fabuloase, împletind ingenios fantezia cu realitatea, pe când Ryu exploreaza și forează în adâncul conștiinței omenești, scoțând afară întunericul, eliberând demoni. Fără îndoială, scriitura lui se bazează pe studiul depresiilor, singurătății, al nebuniei, care inevitabil generează alți monștri adormiți în genetica umană.

Spre deosebire de romanul Albastru nemărginit, aproape transparent, în Piercing, R. Murakami are un limbaj mult mai soft și mai potolit, menținând ștacheta sub limita trivialității; ceea ce frapează însă la acest limbaj simplu spre sărăcăcios, este acțiunea care abundă într-un suspans aflat la proximitatea terorii psihice (căci nimic nu e mai vulnerabil și mai ușor de zdruncinat decât psihicul uman).

Microromanul lui R. Murakami, Piercing, publicat în 1994 și tradus în România în 2009, pare să aibă influențe serioase din American psycho-ul lui Bret Easton Ellis, cred eu, cel puțin din prisma detaliilor planificării actului criminal. Intrăm în mintea sociopatului Kawashima Masayuki, care, pentru a își învinge impulsul criminal de a își ucide copilul nou-născut, plănuiește riguros să ucidă o damă de companie. Ceea ce nu știe Masayuki este că Sanada Chiaki, micuța damă de companie care pare inofensivă și o victimă perfectă, are o copilărie la fel de zbuciumată ca și a lui Masayuki, cei doi fiind asemănători în ceea ce privește sociopatia și tendința de auto-distrugere. Masayuki pare că devine, din prădător, victima propriului său plan, deși cartea se încheie ambiguu, lăsând cititorul să își imagineze mai departe ceea ce ar fi urmat.  R. Murakami descrie copilăriile distruse ale celor două personaje, de parcă el însuși ar fi psihiatrul și acestea din urmă personajele. Masayuki a fost crescut de o mamă indolentă și violentă, ca apoi să fie abandonat la un orfelinat, iar Chiaki, abuzată sexual de propriul tată. Aceste traume nasc ițele unor existențe în aparență rezonabile, dar care, pe interior, se încâlcesc cu fiecare zi ce trece. Masayuki se străduiește să nu își ucidă copilul, iar Chinaki încearcă să nu omoare fiecare bărbat care apelează serviciile ei sado-maso.

Titlul este interesant, de fapt cred că este singurul ”buton” de siguranță al lui Chiaki, deși nu ea este personajul principal. Sau poate chiar este, dintr-un punct încolo al desfășurării acțiunii. Este vorba despre pierce-ul din sânul curtezanei, care, de câte ori este atins, îi induce acesteia senzația de calmitate mai ceva ca dozele de Halcion cu care  se alimentează în mod zilnic.                                                                                                                                                                                                   Ryu Murakami for david Pilling's / FT WEEKEND Magazine

În momentul în care Masayuki și Chiaki se întâlnesc, propriile lor limite dispar, astfel că frustrările își execută serios rolul, culminând cu nebunie și paranoia. Masayuki ratează câteva ocazii s-o ucidă, asta pentru că ea îl ia prin surprindere, înfricoșându-l cu dorința ei imensă de a muri. El este incapabil să ia viața cuiva care nu și-o mai dorește, pentru că nu are nimic de luat, în comparație cu cineva care trăiește fiecare zi din plin; așadar, Masayuki nu este vânătorul perfect și nici Chiaki nu este o victimă ușor de ucis, pentru că nu mai are nimic de pierdut. Ea îi dejoacă planurile din instinct și din naivitate, căci doar o persoană cu traume reale se poate feri de apariția altor traume. Naivitatea ei capătă tendințe ucigașe, întrucât îi trece prin cap ideea că l-ar putea ucide pe Masayuki, eliberând astfel furia acumulată din cauza tatălui ei.

Microromanul este captivant și te poartă dincolo de porțile întunericului existente în fiecare om, transformând acest peripluu al cititorului într-un imens semn de întrebare, care poate hăitui nopțile și zilele oricărei ființe umane. Cum o recenzie nu poate lămuri întru totul problematica unui caz de sociopatie cu tendințe criminale, puteți afla cumpărând cartea de aici.

Kawashima se opri din scris, lăsă pixul din mână și se uită la ceas. Era trecut de unsprezece. Yoko mai avea puțin și se ducea la culcare. Se gândi să o sune, dar apoi renunță la idee. Era ciudat să  o sune de două ori într-o singură zi. Încă nu-i era foame. Minibarul era plin cu whisky și bere, și, pentru că se simțea foarte satisfăcut de ceea ce făcuse până atunci, își îngădui să bea puțin. Luă o înghițitură din cel mai ieftin whisky produs în Japonia. Era mai bun la gust decât orice băuse până atunci.

Reciti cele șapte pagini de caiet, mai adaugă câte ceva în unele locuri, apoi îl băgă în servietă și răsuci cifrul încuietorii. Trase la  o parte draperiile și, luând o altă înghițitură de whisky, privi spre Turnul Tokio, ale cărui lumini erau deja stinse.  [………] ] Încă nu se hotărâse asupra vârstei victimei. Nici ideea unei femei mature, trecută de treizeci și cinci de ani, nu era de aruncat, dar parcă n-ar fi simțit aceeași satisfacție dacă și-ar fi înfipt spărgătorul de gheață într-un stomac cu pielea flască. Decizia de a alege o femeie tânără și exaltarea produsă de notițele din caiet se combinaseră în mod ciudat, rezultând o stare de excitare sexuală de neînțeles, care pusese stăpânire pe el. Nu se simțea în stare să adoarmă prea repede în starea în care se afla, ceea ce putea să pericliteze bunul mers al lucrurilor de a doua zi.

 

Autor: Ryu Murakami

Titlu: Piercing

ISBN: 978-973- 46-1471-4

An apariție: 2009

Nr. pagini: 208

Traducător: Mihaela Butnariu

Preț:  9, 99 lei

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. Este masterandă la Universitatea Transilvania din Brașov, tot la Litere. Fotografiază și scrie pentru sine. Ascultă tot ceea ce-i pune spiritul în mișcare: post-rock, metalcore, progressive, doom-metal, psychedelic rock.

Comentarii