Poeme de Seymour Mayne în tălmăcirea lui Felix Nicolau

imgres

Musai să strigi

 

(pt. )

 

 

Strigi, musai să

strigi

 

Musai să strigi

strigi

 

Muza face

un pipi.

Pe deasupra mai e şi supărată

pe lume

 

Orice gheară trage sfori

să evite iubirea.

 

Iubeşti, musai

să iubeşti

 

Musai să iubeşti,

iubeşti.

 

Icoanele

se tem să-ţi spună

că pe sub covoraşul

de rugăciune

se-mpreunează

cu poftă

de Dumnezeu, cu dorinţă

de sfinţi.

 

Ei care au alungat iubirea

acolo unde ea poate

să iasă la iveală doar cu ghearele scoase

şi strigând.

 

 

 

Din subterană

Ghionoaiele şi-au săpat vizuină

în adâncuri

chiar pe sub metroul

bucureştean şi magistralele lui.
Odată la o generaţie sau la două

scot capul la suprafaţă

din Transilvania, din Moldova

poftitoare

şi însetate de sânge

.

Atunci iubirea e schilodită
atunci străinul

e jefuit şi scos din minţi

chiar printre ai tăi

.
Icoanele tremură

îşi prefiră printre degete mătăniile

ele ştiu că setea asta de sânge

se va întoarce şi împotriva lor
îşi fac semnul

crucii
şi Iisus, de după breton,
scânceşte într-ascuns

Generaţii  
(pentru Raluca şi Chris Tanasescu)

o generaţie se bucură de

darurile pământului
în timp ce alta-i otrăvită

de străvechea furie

împotriva vecinilor

împotriva crucii alinătoare,
împotriva liniştii
sfârşitului înfricosător.

Distrugătorii îşi aşteaptă rândul
ca plantele veşnic verzi hibernând
înainte de muguri şi flori.

Aceasta este luna

bucuriei şi a dorinţei.

Primiţi-o în palmele căuş

înainte ca măcelul

 

să înceapă cu sete

din nou
Mai 2014
Sursa foto: site-ul autorului

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Felix Nicolau

Felix Nicolau
Prozator, critic literar, poet, eseist. Universitar. Scrie și citește. Scrie despre ce citește. Produce, moderează și prezintă evenimente culturale. Scrie rar pe SB.