Mircea Daneliuc – Ca un grătar de mici. Un picior de plai cu șpițul

ca-un-gratar-de-mici-un-picior-de-plai-cu-spitul Dacă în Ora lanti (Ed. Cartea Românească, 2007) ne expune cap-coadă drama unui ins captiv în mrejele a trei femei și a depresiei, înșirând matematic toate ideile și gândurile care se lovesc de pereții craniului, de data aceasta avem de-a face cu un umor destul de trist, ca să zic așa. Așa cum la auzul cuvântului ”răzeș” ne gândim la Ștefan cel Mare, străinii reacționează când aud ”grătar”, asociat fiind cu noi, cu românii, pentru că, să fim sinceri, avem un stil foarte nepotrivit (ca să nu spun altfel) de a ne manifesta bucuria prilejului de a căpăta un weekend liber. Exact ca într-un banc pe care l-am găsit nu mai știu unde: Doi sateliți orbitau în jurul Pământului, și la un moment dat unul dintre ei vede un nor imens de fum înălțându-se dinspre planeta cu pricina. Celălalt îl întreabă dacă e o nouă bombă atomică, iar celălalt îi răspunde că au ieșit românii la grătar. Ceea ce mi se pare și mai trist, reprezentând, într-un fel, o îndepărtare a tradiționalei mămăligi, este faptul că ne-am americanizat luând în brațe grătarul și ne-am lipit cu toate neamurile de cărbunii încinși. Noi nu facem burgeri, spre deosebire de americani. De fapt, grătarul a devenit un simbol al omului plătitor de taxe și impozite care nu mai are altă alinare pe lumea asta decât să mestece fleici anemice și basculante de mici, weekend de weekend, fie că e la mare, la munte, la deal, sub deal, la câmpie, etc.  Din toată povestea asta concluzia o vor trage, desigur, în zorii zilei, bieții angajați de la salubrizare.

Recomand și Ora lanti, și Ca un grătar de mici. Un picior de plai cu șpițul. Pe prima o recomand în cazul în care te-ai săturat de depresiile lacrimogene ale  unei drame care se întinde pe episoade cosmice (vezi Tânăr și neliniștit), pentru că în roman ești, practic, un cititor pus într-un scaun și captivat de ceea ce se  întâmplă pe ecran. Regizorul reușește să te țină în scaun fără să te lege, e de ajuns să-și folosească ”armele”: singurătatea, disperarea și auto-distrugerea unui umil reprezentant al sexului tare; iar pe de altă parte, sexul frumos iese învingător arborând un aer de distrugător de destine (ceea ce nu-i rău, ba chiar devine palpitant) . A doua carte  (de fapt sunt două povestiri) aduce sub lumina reflectoarelor  o satiră construită pe temelia realității: țara, guvernul. hoții, bișnițarii, șpăgarii; mai toată fauna care este contemporană cu noi și, probabil, cu realitatea ce va sa vină.   Dacă citești destul de atent, vei observa, în prima povestire, personaje ascunse sub nume diminutivizate (ca ciorbița de văcuță), personaje care există și  consumă oxigen în detrimentul altora la Cotroceni, la Camera Deputaților, la Palatul Victoria, etc. E o satiră care se potrivește foarte bine vremurilor ce ne înconjoară, chiar dacă la început vei avea senzația că nu prea înțelegi care-i șpilu’. Mircea-Daneliuc-omagiat-la-Cinemateca-Eforie

În a doua povestire prefer să nu dau prea multe detalii, pentru că ne trezim iarăși într-un tablou jumătate pictat cu arabescuri sinistre și jumătate ud de la felul românului de a da cu bâta în baltă, în sensul că, și aici, Mircea Daneliuc ne ilustrează alte trăsături ale românilor și felul lor de a își face singuri norocul. Singuri sau cu ghioaga, fie ca au dreptate sau nu, fie că muncesc cinstit sau nu. Dacă vreți, poate fi un soi de decalog al românului, cu excepția faptului că acesta din urmă e mai cu moț și face taman invers.

Stilul lui Mircea Daneliuc este destul de franc, adică nu te împiedici în bombasticisme care îți ard retina, plus că are multe substraturi umoristice pe care nu le poți trece cu vederea.  Sigur, un patriot înfocat ar striga din rărunchi că-i blasfemie, ei bine, să n-o luăm chiar așa personal; e vorba despre opinia unui om care știe ce înseamnă comunismul și care vede și percepe altfel ceea ce se întâmplă dincolo de pupitrul de la care au cuvântul ăi mai mari dintre ăi mai mari. Lucrurile triste prezentate pe un ton umoristic sunt cele mai grave, cred că asta e concluzia finală.

 

 

Autor: Mircea Daneliuc

Titlu: Ca un grătar de mici. Un picior de plai cu șpițul

Editura: Adenium

ISBN: ISBN 978-973-8097-30-8

Nr. pagini: 216

An apariție: 2013

Preț: 17 lei

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 157