În “Accesorii pentru paradis” de Marie-Jeanne Urech, lumea îşi păstrează elementele pe care le cunoaştem din viaţa obişnuită de zi cu zi, dar se reorganizează într-o manieră nouă, mai interesantă, ce capătă sensul ei propriu după numai câteva pagini de “trăit” în ea. Doctorul Achille Aarberg, “şef de clinică, specialist în defectul de fabricaţie, apărător împotriva epidemiilor” primeşte într-o zi un plic cu bani reprezentând recompensa în avans pentru tratarea în particular a unui pacient misterios pe nume Boncompagnon. Ajuns la adresa indicată, doctorul nu găseşte pe nimeni şi porneşte astfel într-o căutare a pacientului care îl atrage într-o aventură halucinantă, suprarealistă.
În acest univers în care oamenii bolnavi sunt sfătuiţi să doarmă pentru a visa, iar singurul medicament pe care îl primesc este o perdea de trandafiri aşezată la marginea patului de spital, îşi găsesc loc şi aspectele serioase, dure ale vieţii. Aflăm astfel că doctorul Aarberg avea doi copii care au fugit de acasă. Căutarea pacientului Boncompagnon ajunge să fie înlocuită, la un moment dat, de căutarea propriilor copii.
Pe lângă povestea doctorului Aarberg, cartea conţine încă trei părţi ce prezintă poveşti aparent fără legătură cu aceasta. Marie-Jeanne Urech inserează însă, la intervale de timp, elemente comune, sintagme recurente, trăsături interşanjabile care aduc sub o umbrelă unică relatările şi care dau o logică întregului roman. Tehnica autoarei seamănă cu deconstrucţia unei jucării Lego; după ce toate piesele sunt separate, putem uita provenienţa lor pentru a da frâu liber imaginaţiei şi a construi orice altceva. Jucăria de la care pornim este doar o preconcepţie a felului în care ni se prezintă lumea. Ea poate căpăta însă infinite forme fără a-şi pierde sensul sau raţiunea de a exista.
Citind cartea, am avut nu de puţine ori senzaţia că am fost transpusă într-un univers similar celui din “Procesul” de Franz Kafka. De asemenea, cititorii lui Boris Vian vor recunoaşte în “Accesorii pentru paradis” aceeaşi construcţie absurdă, suprarealistă a lumii interioare romanului. În ansamblu, plăcerea lecturii acestei cărţi cu o scriitură extrem de elaborată este dublată de curiozitatea de a afla unde duc toate acele indicii recurente care se insinuează subtil precum nişte articulaţii ale unui gigantic mecanism.
– E grav, dom’ doctor? încheie ea cu răsuflarea tăiată.
La experienţa lui, doctorul Aarberg n-avea nevoie să se mai gândească. Diagnosticul se impunea de la sine, mereu identic, indiferent de simptome.
– Aveţi ceea ce se cheamă un defect de fabricaţie…
– Un defect de fabricaţie! îl întrerupse doamna Laplanche. E grav, dom’ doctor?
– Este o afecţiune foarte comună.
De pe terasă se vedea cerul albastru întinzându-se peste oraş. Oraşul acela în care pe toţi îi chema Boncompagnon, fără ca vreunul să fie cel căutat. Oraşul acela unde un portar elabora savante calcule de joc, în timp ce un casier cu guleraş te făcea să plăteşti scump pentru o supă delicioasă. Oraşul acela unde cerşetorii alergau pe străzi pe câte un picior artificial, în timp ce vizitatorii se prosternau în faţa membrelor lor amputate, prezentate într-un borcan cu formol pe o pernuţă de catifea roşie.
Exista oraşul acela, şi apoi altul, în care mingile de golf se pierdeau la gaura a optsprezecea, şosetele se desperecheau, fumul unei ţigări niciodată fumate ţi se lipea de piele. Un oraş unde în fiecare zi se ofilea un trandafir, dezvăluind chipul adormit al unei femei căreia vederea tuturor acestor lucruri îi provoca ameţeli.
Doctorul Aarberg privea cerul albastru ce se întindea peste oraş. Oraşul acela unde doi copii dispăruseră într-o zi cu furtună. Doi copii care aveau nevoie de el şi-l aşteptau în uniforma lor roşu cu verde.
–
Autor: Marie-Jeanne Urech
Titlu: Accesorii pentru paradis
Editura: Univers
ISBN: 978-99931-866-4-9
Număr pagini: 240
An apariţie: 2014
