Draga mea
lasă-mă să te prind
la mijloc de perete să te surprind
perna peste aripi să-ți pun.
În noaptea asta prea lăptoasă
gâtul să-ți cuprind
în lasou de dorințe criminale
sângele să-ți dau
roșu ca zaibărul de-l beau
pentru că îmi provoci mâncărimi la vedere
pe tavanul proaspăt apretat.
Mi-e
teamă frică groază
că am putea trăi
încă o noapte
în dormitorul cu fereastra spre lac
lasă-mă să te prind
în colț pe muchie
gura să-ți smulg
să nu mai faci ouă
să nu mai joci leapșa
niciodată cu mine.
Ascunde-te-n umbre
când aprind lumina
căci te găsesc oricum
când vei țipa PIUA
cu perna mare în mâna stângă
și cu perna mică în mâna
dreaptă să rămâi
de pe perete să te iau
când te vei usca
crăcănată femelă țînțar
eretică surlă nocturnă.
(din „vă rog să-mi permiteți un bemol”, de kala kalajnikov)
–
foto: Marius Surleac